Doua cupluri tinere se plimbau agale intr-o seara romantica ca o cina de
post negru. Domnii erau tatici tineri. Mergeau in fata impingand la doua
carucioare din care isi atarnau isteric picioarele juniorii masculi, inca
inconstienti de vrednicia tatilor lor.
In spatele acestora, la ceva metri
inapoi, mamicile. Cocotate pe tocuri de scena, fardate de nunta la cort,
coafate si tapate ecologic, cu bustul mustind de lapte nestors, sa nu se strice
forma siliconata a naturii, cu rochii mulate ca un prezervativ prea mic,
aruncau cand si cand priviri malitioase oamenilor care treceau pe langa ele.
Fara sa vreau, dat fiind faptul ca ne indreptam unii spre altii, am avut
ceva perspective de observare, cum s-ar zice „before and after”.
Din cand in cand unul din tatici isi intorcea capul pe jumatate in spate,
probabil sa spuna ceva ori sa se asigure ca sunt in continuare insotiti, insa
nu apucau sa formuleze vreo replica. Doamnele le faceau vant cu capul, gesticuland
apoi cu mana sa isi vada de drum, rastindu-se din priviri pentru tupeul de a
gandi ca isi doresc ceva, eventual comunicare.
Cum ar zice Creanga:
„Ia, poftim de încalecă pe Balan, jupâneasă,.... să facem pocinog
sfântului Nicolai cel din cui. Şi cu toată stăruinţa lui Moş Fotea şi a lui
bădiţa Vasile, Smărăndiţa a mâncat papara, şi pe urmă şedea cu mâinile la ochi
şi plângea ca o mireasă, de sărea cămăşa de pe dânsa.”
Mai ca m-as fi plimbat cu ei, doar asa, ca e inchisa stagiunea la teatru
vara si ii duc dorul.
Barbatii intre ei insa empatizau foarte tare. Stateau aproape lipiti umar
langa umar, ca la un zid de rugby, cu privirile in pamant, capul aplecat si cu
spatele mult prea incovoiat in fata. Nu vorbeau intre ei, asa cum ti s-ar parea
normal sa se intample la o plimbare de familie in grup, ci se uitau cand si
cand unul la altul, deschizand buzele si bolborosindu-si monosilabic cate o
replica de ventriloc obosit. Am avut o perceptie paradoxala: una zicea „Lasa-le, ma, ca-s nebune, vrei iar sa faca
scandal....”, alta vizuala cu scatoalce dupa cap si ei tipand „Fă, nu mai da, gata, nu mai fac, iarta-ma!”
(a se citi „f.a.”, adica „fiinta adorabila”; mi-a zis fiica-mea de 12 ani ca e
limbaj de internauti, ce stiu eu!! ).
Ajung in dreptul lor. Ghici despre ce vorbeau doamnele? Ei, nu despre
alimentatia diversificata a bebelusilor sau despre ce gradinita Harvard s-o mai
fi deschis in oras, ci despre... politica:
„...Ce nenorocita, nu m-a luat la unghii la 3. Cica nu mai are loc pentru
mine. Da` cin` se crede ea?! Sa mor daca ma mai duc la asta.”
„Da, tu, fata! Mie mi-a luat una taxa de urgenta cand am schimbat ora.”
„Cum adica, tu?”
„Pai mi-a luat taxa in plus ca nu eram clienta de-a ei veche si inca o
taxa pentru ca am fixat eu ora.”
„Du-te, tu! Bai, niste nenorocite ajunse. Fata, hai sa ne facem noi un
salon.”
Nu am mai apucat sa aud unde si cand urma sa fie inaugurarea ideii de
afacere, dar m-am gandit la desfasurarea evenimentelor mai departe. Tatii stand
acasa si impingand biberoane tinute sub subsuori, cu sau fara şort, asta deja e
scena de „Fifty Shades of the Family”, invartind in oalele de mancare vegana si
intinzand hainute pe sarma, vorbind cu mama soacra despre vecini si cariera de
succes a sotiei, apoi seara, in asteptarea programului telenovelic ce le-ar fi
oferit un crez de dragoste shakespeariana: „Pentru că nu a fost niciodată o
poveste de mai mult vai / Decât cea Julietei și al ei Romeo.”, adica de
dragoste vesnica.
A doua zi dimineata. Cand tatii merg la munca sa protejeze familia pe care
si-au intemeiat-o.... Dar cred ca nu era o dimineata din aceea, pentru ca pe
strazi, in parcul central, pe sub vreo umbra veche de copac sau pe vreo banca,
erau tati care isi plimbau pruncii fie in marsupiu, fie in carucioare, fredonand din
emisfera dreapta un cantec lasat ca zestre de buna de demult, zambind cu ochii
in soare si respirand prin toate chakrele energie .... materna, pardon,
masculina.
E foarte frumos sa vezi parintii iubindu-si copiii, e foarte induiosator
sa vezi un barbat ca isi draganeste pruncul, dar cand acesta devine peste
noapte femeie cu toate rolurile exercitiului feminin, reprimandu-si pana la
castrare energia si responsabilitatile de putere, nu ai cum sa nu cazi pe
ganduri.
Oul sau gaina? Cine a fost primul in nevoia de putere exacerbata? Barbatul
devenind primitiv si strivind in femeie orice urma de feminitate, facand-o sa
lupte pentru iesirea din sclavie, sau femeia care a aplicat prost puterea
feminina, dorindu-si demonstratii de suprematie, care l-au umilit pe barbat,
starnindu-l astfel sa se lupte cu ea???
Proportiile echilibrate, respectul reciproc, sustinerea reciproca conduc
un parteneriat catusi de putin echitabil. Ideal este ca fiecare partener in
parte sa nu-si bifeze pe lista nevoilor ca au facut-o si pe asta pentru a fi in
rand cu lumea, adica „maritat”, copil, casa, masa etc., si sa gaseasca in
cuplul pe care-l alege dragoste si iar dragoste. Ca nu tine altfel. Sufleteste
oricare dintre protagonisti va cauta inconstient o cale de iesire din excese:
fie el pleaca sa-si redobandeasca barbatia reprimata, adica, tu, femeie
barbatoasa, te va insela. Poti sa crezi asta o vreme, desi tradarea a inceput
inca din startul disproportiilor. Fie, ea, femeia umilita si abandonata
emotional, sufleteste, va cauta sa isi traiasca sentimentele reprimate. Tu,
barbate, daca e femeie cu principii nu te va insela, dar va cauta sa sublimeze
suferinta in dragoste si pasiune fata de ceea ce va gasi ca-i place: mai mult
timp poate la serviciu, mai mult timp cu prietenii, mai mult timp la salon, mai
mult timp cu copiii etc., pana la fuga totala si ireversibila din cuplu.
Instrainati in doi. O drama devenita trend cu sloganul nefast „Lasa ca iti
arat eu cine sunt!”, cu fundamentul fricilor si furiei ce nasc strategii de
manipulare, dominare si.... haha, autopacalire.
Deci, da, e minunat sa vezi un barbat iubindu-si copiii si femeia,
folosindu-si energia feminina fiind tandru, emotional, empatizand cu cei dragi,
grijuliu, credincios etc.
Da, e minunat sa vezi un barbat facand mancare pentru ca acolo este un
limbaj de dragoste puternic prin care el devine extrem de sensibil si dezbracat
de masti. El este senzorial, simte gusturi, face combinatii in mintea sa
analitica, se deschide ca sa ofere cea mai buna mancare, ca o forma de dragoste
si de comunicare. Daca ii reuseste aceasta inseamna ca poate sa te simta si pe
tine, doar permite-i si incurajeaza-l, valideaza-l, dar nu-l exploata,
transformandu-l intr-un servitor cu deprinderi si capacitati culinare.
Da, e minunat sa vezi o femeie care initiaza o idee si organizeaza, ca te
poti baza pe ea, ca te poti sfatui cu ea, ca o poti lasa sa preia din „conducere”,
considerand-o egalul tau, dar nu o abuza, nu o strivi ca nu are voie sa
evolueze decat la cratita, nu ii pune in brate toate sarcinile tale de barbat.
In scurt timp iti va demonstra ca poate si fara tine.
Da, e minunat sa vezi o femeie ca are grija de ea, ca este preocupata de a-si
scoate in evidenta feminitatea, ca apoi sa ti-o daruiasca tot tie, dar....
excesul e ca o mancare in care pui prea multa sare.
Sa va iubiti ca sarea in bucate si sa ... „bucatariti” bine si impreuna!
... Doua cupluri se plimbau impreuna cu pruncii lor, in timp ce fiecare el si fiecare ea isi aruncau unul altuia priviri de dragoste si implinire, apoi se intorceau unii spre altii vorbindu-si si zambind.
Si ...., fara sa-si dea seama, dadeau mai departe o mostenire, doar uitandu-se la puii lor, doar tinandu-se de mana, doar vorbindu-si cu drag unul altuia, fiind.... Oameni.
Ana, 10 august 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu