Ma dor... de oameni, pardon, mi-e dor!

E atata dragoste ferecata in oameni, 

incat nu stiu 

de cate rastigniri mai e nevoie 

s-o scoatem afara! 

Mi-e dor de Oameni!

Cea mai la indemana forma de comunicare este „sa ne plangem”. Unii dintre noi, preocupati de sine, se plang in scheme mentale si teorii, explicand resemnat ca mama sau tata au fost de vina pentru alegerile lor si efectele de nefericire ce o resimt. 

Altii dintre noi vor arata cu degetul ca Mitica e de vina, „nesâmţâtul”, „fustangiul” etc. sau Lenuta care a fugit de-acasa in Italia. Oricum ai da-o, oriunde te-ai intoarce, cineva, undeva se plange. 

Azi e greu, ieri a fost crunt, „Doamne, prin cate am trecut!”, „Doamne, ce Karma am!”, maine, evident, nu avem cu ce sau cu cine sa ne fie bine. Asa e! Intotdeauna e „un greu” in ceva din viata noastra. Dar cand, cand mai apucam sa vedem, sa vorbim si sa ne transmitem cat de frumos sau bine a fost sau este sau va fi??!

Mi-e dor de oameni! Oare n-am putea sa ajustam ceva din plangerea noastra si sa incepem mai intai sa ne vorbim frumos, sa ne gasim unii pe altii si sa ne povestim de bine, sa ne zambeasca soarele in ochi amintindu-ne ceea ce candva ne-a bucurat sufletul? Oare atunci cand jaluim de traume nu am putea sa scotocim in sufletul nostru clipa dintai in care am crezut ca va fi bine si s-o rostim mai departe?

„Stii, prima nevasta pe care am avut-o, mai frate, cate am patimit din cauza ei! O neno...” STOP CADRU. Deci, ce spuneai despre prima nevasta? Ce ti-a placut la ea cel mai mult? Cum arata expresia fetei ei cand ti-a alaptat prima data puiul tau de OM? Asa-i ca era frumoasa? Asa-i ca erai implinit ca ti-a daruit un fiu? Si, mai zi-mi, cum a fost atunci cand ati ras toata noaptea? Da` ce va amuza cel mai tare? Da`, tu mai razi acum de ceea ce radeai atunci? Da` de cand nu mai razi? Si puiul tau e bine, da? Si e frumos, da? Si e sanatos, da? Chiar daca-l creste ma-sa, da? Ma-sa aia, da?

„Dar, stai sa-ti spun! M-a inselat, intelegi? Nu mai cred in femei, tu intelegi? Toate sunt cur....” STOP CADRU. Auzi, da` dupa divort, iti mai amintesti tu cum te plimbai de mana si radeai cu ... cu altcineva si parca ti-era bine, nu? Zi-mi tu, povesteste pe indelete, ce ti-a placut cel mai mult la tine, de fiecare data cand ai ales sa prinzi o alta palma in palma ta?

"N-ai inteles. Nu mai cred. Is gelos. Stiu io cand se uita in oglinda pentru cine se gateste? Stiu io cand merge pe strada cati din aia de vor s-o f.... ii atrag atentia si i-o veni si ei? Si oricum, intelegi, lor oricum le vine asa... degeaba... cand merg pe strada. Ti-am zis. Sunt cu....". STOP CADRU. Si cand se uita ea in oglinda, era frumoasa, zambea, parea oleaca fericita? Si nu iti amintesti, cand s-o fi uitat in ochii tai, nu parea parca tot asa ca-n oglinda? Si cand mergea ea pe strada era si mandra ca e langa tine? Te intreb? Ai apucat s-o vezi sau s-o simti? Sau ai simtit doar frica?

„Degeaba. Oricate am facut, Dumnezeu mi-e martor, cate am sacrificat, nu a contat, nu m-a vazut, nu m-a inteles. Barbatu-miu m-a umilit, mi-a luat tot si.... si ... e un nemer....”. STOP CADRU. Inteleg. A fost greu. Foarte greu. Cum ai rezistat? Ce te-a facut s-o iei de la capat? Sa inteleg ca l-ai iubit tare mult, da?! Si cum il iubeai, ce surprize frumoase ai creat tu din dragoste? Ia, povesteste-mi, care a fost cel mai intens moment pe care l-ai gandit si pus in practica, la care fostul tau barbat l-a primit, l-a surprins si... Serios? I-au dat lacrimile? Ti-a spus ca te iubeste?

Mi-e dor de oameni! De amintirile frumoase din noi. De partea noastra de speranta si lumina. Mi-e dor de credinta din noi care sa ne aprinda scanteia ce ne face vii.

„Nu mai are sens, intelegi? Nu mai imi trebuie bataie de cap. Am obosit sa o tot iau de la capat, sa ma deschid, sa investesc sentimente si sa mi-o iau dupa cap. Mai bine sin....”. STOP CADRU. Te cred. Chiar stiu ce zici. Te rog, povesteste-mi o vreme in ce-ai crezut ultima oara cand ai luat-o de la capat? Ce ai simtit in inima ta? Ce a fost atat de puternic in tine de totusi ai luat-o de la capat? Ah, ce mi-ar fi placut sa te fi vazut atunci, sa te aud cum rostesti ca e frumos, ca o sa fie bine, ca ai incredere in tine, ca te simti implinit, ca abia astepti sa vina dimineata si ca oamenii sunt, sunt buni si frumosi! 

Dar, acum, e ceva in viata ta ce pare sau este .... cum sa-ti zic... asa, parca iti vine sa zambesti sau parca iti tresare inima... sau parca te inflacareaza?? Gandeste-te un pic, poate totusi iti place ceva in jurul tau? Nu trebuie sa fie ceva complet, e suficient sa imi povestesti despre o calitate a unui om, prieten, coleg, vecin etc. pe care l-ai intalnit. E cineva care te face sa razi? E cineva cu care iti place sa vorbesti? Sau poate sa faci schimb de retete? Sau poate cineva cu aceeasi pasiune ca a ta? Da` ai vreun copil simpatic in grupul tau de prieteni sau poate la scoala la fiica-ta, in fata blocului? Ia, zi, ce trasnaie a facut? 

Mai tii minte, iti povesteam si eu mai demult, a iesit fiica-mea cu o prietena in fata blocului si, ce le-o fi venit, au scris pe un afis „Dau imbratisari gratis!”, apoi s-au luat de mana si au oprit oamenii pe strada, asa, fara sa zica nimic, doar stand „zambilite” amandoua, cu afisul chicotind si lipit de piept. Pai, cum ce s-a intamplat? GRATIS???!! Unde ai auzit tu sa primesti asa ceva gratis? Ce, tie ti-ar veni usor sa vina cineva la tine si sa-ti zica „Bai, eu vreau sa te iubesc! Eu te iubesc pur-si-simplu! Eu nu vreau nimic de la tine, doar lasa-ma sa te iubesc!”. Pai, nu o iei la fuga? Nu zici „Bai, ej nebun! Du-te de-acilea cu prostiile tale!”. Si nu-ti vine sa-i dai si una. Cum adica sa vina asa in viata ta si sa vrea sa te iubeasca? Asa pe degeaba?! Apai dragostea adevarata nu vine asa din senin, tre` s-o verificam, tre` s-o demonstram, s-o negociem, tre` sa ne convingem c-o fi, ca n-o fi buna la ceva, tre` sa muncim pentru ca sa fie adevarata, sa sacrificam, sa cersim atentie, grija.... Exact, frate, sa ne luptam, bine ai zis, asta e! Tre` sa ne luptam tare de tot! Adica exact cum a patit fiica-mea pe strada ca au luat-o unii la rost, o bunica mai educativa i-a tinut morala si, hehe, vorba fie intre noi, shh, i-ar fi dat una ca merita. Cum sa se bage in seama asa? Auzi, dragoste pe gratis?!

Dar pana la urma tot au gasit altceva de facut. Au alergat dupa pisici. Alea au stat la mangaiat. Erau mai multe care pareau cumva fericite ca le mangaie cineva. Cred ca atunci au bagat afisul ala in buzunar. Pfua, normal, ca pisicile nu citesc. Cred ca au simtit doar si nu au avut nimic impotriva. Nu cred s-a intrebat cineva atunci de ce sau pentru ce se intampla asta. Tu cand ai mangaiat ultima oara o pisi... STOP CADRU. Tu cand ai mangaiat ultima oara pe cineva? Da` cand te-ai lasat mangaiat ultima oara de cineva? Gratis, exact! 

„Nu-mi vine sa fac asta! Daca ii arat ca vreau, o sa profite de mine. In plus, ea nu vrea mangaiata asa, degeaba. A zis ca doar daca ii fac doi copii, altfel, nu se vinde asa ieft....”. STOP CADRU. Si cam cat ar face relatia asta, ca esti totusi bazat, ai apartament, ai salar bun, esti oleaca de sef, maica-ta are casa la tara si gateste bine, copii vrei si tu, esti eligibil. Sa nu mai zic ca pare un contract bun.

„Cum sa-i fac eu copii cand vrea ea sau ma-sa?! Eu hotarasc! O fi ea exact ce-mi trebuie, dar nu e de capu` ei, tre` sa stie cine e sefu` din prima ca altfel mi se suie in cap exact ca fosta nevasta si se face cur...”. STOP CADRU. DA. Mai negociaza cu ea. Pana la urma aveti acelasi interes. E tot ce conteaza, exact. Si daca iese contractul asta, crezi ca o sa te mangaie? Intreb si eu, nah. Sau tie o sa-ti mai vina s-o mangai sau sa te uiti in ochii ei? Auzi, da` daca pe tine te mai doare.... cateodata sufletul, crezi ca o sa poti sa-i zici? Sau crezi ca o sa vada? Adica o sa se uite oare in ochii tai? Dar iti amintesti cand erai odata indragostit si te uitai asa ca .... 

„Ia mai lasa-ma cu simtirea ta si cu dragostea ta!!! Cauta-te, bre! Ai o problema. Mai, daca nu ai bani, nu te iubeste ...femeile! Esti un rat....”. STOP CADRU. DA. Asa-i. Si din astia is trebuie. Da` mi-ai zis odata, iti amintesti, mai zi-mi, tare frumos povesteai si iti licarea – iertare! – dragostea-n ochi, ca nu vorbeai de bani. Iti amintesti cum tatutu-tau venea de la munca si mamuca-ta isi facea de treaba la fereastra cu vreo floare de udat, taman atunci, doar s-o nimeri sa isi intampine barbatul cu – iertare! – dragoste-n ochi?! Povesteste-mi cum tatutu-tau ii facea ceaiul si apoi citeau carti unul langa altul si... ma rog, erai cam mic sa-ti amintesti daca se si mangaiau, da` parca nu numarau banii in timp ce-si serveau ceaiul. 

Si povesteste-mi, cand bunicu-tau al vrednic o vrut sa construiasca o casa, adica o avut un obiectiv „eligibil”, „S.M.A.R.T.”, „specific, masurabil.... SWOT analyzed”, cam cum o fi facut pe vremea aia? Da` nu stii nici o poveste de neam cum s-o fi sfatuit el cu fimeia si s-o hotarat impreuna, ia, zi tu ca eu „ma caut”. 

„Fata, esti demna de dispret. O femeie trebuie sa primeasca ca sa ofere. Adica ce, nu ti se pare normal sa te duca la restaurant, dar nu sa-ti dea mici, sa te plimbe, sa iti plateasca facturile, sa iti permiti un coafor, un spectacol, un pantof de piele?! Ca doar nu te-a luat de pe strada. Tre` sa fii o doamna!”.

„I-am dat tot. Am adus-o in vila mea, am plimbat-o in toata Europa. Aveam si pentru Asia un bilet, dar nu stiam inca daca prindem bilete cu avionul la Economic. I-am luat huse la masina de 500 euro each, i-am luat caine clonat la NASA, n-ai vazut neam de neamu` tau, si tot e ciufuta, intelegi?! I-am platit in locul lu` barbatu-su de l-o avut pentru plozii lui in timp ce el facea p... mare, intelegi? Am facut-o doamna si ea e tot o neno.....”. STOP CADRU. Si ce culoare ziceai ca e cainele? Si ai cui erau plozii? AA! Ai lui! I-o fi uitat fostul la ea, mai, nah, se mai intampla. Povesteste-mi despre huse. Erau textile, eco, verzi, albastre? Da` room service-ul era ok, m-as duce si eu, unde ziceai ca ai fost tu? A, scuze, credeam ca ai fost singur. Deci, unde ziceai ca ati fost voi? Doi? Singuri?

Mi-e dor de oameni! Mi-e dor de mine! Mi-e dor sa zambim cu gura pana la urechi, sa ne privim cu incredere si recunostinta, sa ne bucuram mai des, mi-e dor sa fim mai naivi, poate mai ludici, sa chicotim in timp ce imbatranim. Mi-e dor sa ne chibzuim planuri, cu grija fata de semenii ce sunt si ce vor ramane dupa noi, mi-e dor de pasiunile din noi. Voua nu? Ce pasiuni aveti? Pe care le-ati stins in tineretile dintai? Pe care dintre ele nu vi le mai amintiti? Mi-e dor sa nu ne plangem adesea sau mai tot timpul ca e greu si ca nu se poate. 

Asa este. E greu aici, e greu acolo, dar e usor aici, e usor acolo. Intotdeauna paharul pe jumatate gol va fi pe jumatate plin. E oare o credinta corecta sa ne imaginam fie ca totul va fi bine, fie ca totul va fi rau? Da` de unde? Omul pe care-l iubim va fi intotdeauna pe „jumate” bun de tot, ca painea calda si ca impartasania pentru suflet, pe „jumatate” cu umbre, cu bagaje emotionale, cu traume, cu mama, cu tata care or fi facut pe „jumatate” bine, pe „jumatate” rau, cu ganduri bune, cu ganduri rele, cu vise mari, cu frici poate si mai mari. 

Asa si? Si ce daca? Si ce daca acum e greu, acum e usor? Asta e farmecul pe aici, pe „Jumatate” iad, pe „Jumatate” rai. Dar este intotdeauna ceva frumos de vazut, de trait, de simtit, de iubit, fie cu „jumatatea” noastra plina, fie cu cea goala de umplut.

E prea multa dragoste in noi s-o ferecam cu frici, cu negare, cu orgolii desarte si epuizante, irosind la nesfarsit sansa de a fi vii, macar pe „jumatate”. Sa ne aducem povestile traite in fata, sa ne comunicam reusitele, sa ne traim visele implinite, sa ne gasim extazul si da, pasiunea de a fi vii.

Pe „jumatate” mahnita, pe „jumatate” cu dragoste, cu afisul fiica-mii la piept, care inca nu stie ce costa si ce e gratis. Da` e bine ca stim noi, astia adultii responsabili, ca sa lasam modele demne de urmat, pe „jumatate” de dragoste, pe „jumatate” de frica. 

In concluzie, e buna o pisica la casa omului sau caut-o in fata blocului. E gratis!

Ana si atat

2 iunie 2017