Cand
doua Suflete Gemene se intalnesc
isi spun doar: „Bine ai venit Acasa!”
Am intalnit o Poveste. Si ceea ce o face sa fie
speciala este insasi realitatea ei.
O privesc fascinata
de aproape 2 ani de zile si ma inspira sa fiu mai mult, sa inteleg mai mult si
mai ales sa aleg constant sa fiu doar fericita. Pentru privilegiul de a fi
martorul acestei povesti si istorisitorul ei delegat, ma inclin lor ca exista
si ma uit smerit in Sus cu revelatia ca, atunci cand doua Suflete Gemene se
gasesc, oriunde in Universul infinit este Acasa si e doar Iubire.
S-au intalnit
intr-o zi de februarie. Fiecare dintre ei purta in minte si in suflet o istorie
emotionala plina de razboaie castigate sau pierdute. Au inceput sa-si vorbeasca
unul altuia despre ele. Acolo a fost prima si cea dintai sincronizare: s-au
recunoscut in emotii si s-au atras din ce in ce mai tare in comunicare. Ore infinite,
nopti nesfarsite, ganduri care continuau ziua discutiile lasate in noaptea
precedenta. Din ce in ce mai mult cei doi au devenit dependenti unul de altul
sa se auda, sa se descopere, sa se intristeze ori sa se bucure in acelasi timp.
Un sentiment definit de impreuna, inconstient si naiv precum un prunc isi cauta
mama fara sa inteleaga rational cine isi sunt unul altuia.
- - Parca ne cunoastem
dintodeauna, ii spuse Lorelai.
- Da. Suntem foarte asemanatori. Parca am fi frati, ii raspunse Silviu zambind timid.
- Ce dragut! Ce-ar fi sa gasim pe cineva sa ne spuna cum am fost impreuna in celelalte vieti?!
- Eu nu cred in asa ceva, dar ar fi amuzant sa ne spuna „un cineva” ceea ce noi ar trebui teoretic sa stim cel mai bine, nu crezi? se ofensa imbufnat Silviu.
- Da. Suntem foarte asemanatori. Parca am fi frati, ii raspunse Silviu zambind timid.
- Ce dragut! Ce-ar fi sa gasim pe cineva sa ne spuna cum am fost impreuna in celelalte vieti?!
- Eu nu cred in asa ceva, dar ar fi amuzant sa ne spuna „un cineva” ceea ce noi ar trebui teoretic sa stim cel mai bine, nu crezi? se ofensa imbufnat Silviu.
Lorelai si Silviu
s-au intalnit sa lucreze impreuna la un proiect de serviciu, pentru o perioada limitata de timp, cu o delegatie a ei in strainatate in compania unde lucra el . Ea era
casatorita, el era casatorit.
Atractia nu avea
criterii, ci doar era: cand curioasa, cand tandra, cand ezitanta, cand timida. Aveau
multe convingeri diferite, insa dincolo de ele a existat de la inceput rezonanta
si armonie. Curand au descoperit amandoi ca cerusera cu putin timp inainte de
marea intalnire un singur sens: sa fie
fericiti, cu adevarat fericiti. Nu se rugasera intr-un fel anume, nu
tinusera post, nu facusera acatiste si nici nu stiau cum arata Dumnezeul caruia ii cerusera aceasta. Un Dor adanc de Iubire, doar atat si a fost suficient sa se
intalneasca intr-o singura poveste.
Veneau din
experiente emotionale complexe, ancorate de atasamente puternice si de iluzii
de iubire. Au inteles ca fiecare calatorie in parte fusese insotita pana la
intalnirea lor de suflete pereche.
Sufletele pereche ce
le aparusera in cale prin cele doua casnicii purtau o incarcatura karmica
majora, deseori agresiva emotional, dar care provocase transformari si
renuntari de sine. Esential ii pregatisera sa se intalneasca. Orice experienta anterioara
a fost doar un pas inainte, un exercitiu necesar care a dezvaluit ceea ce de fapt
nu a fost autentic , ci doar iluzie.
Contextele in care
s-au regasit au fost complicate si au parut sa sfideze orice poveste de iubire.
Sentimentul acut de „as vrea mai mult” i-a condus adesea la conflicte
interioare puternice in relatiile vechi: o parte din prieteni i-au parasit si
nu le-a mai conferit siguranta, partenerii vechi i-au facut irascibili, orice
mediu in care au gravitat a devenit curand un sistem de reguli care le-a
sabotat nevoia de a se elibera, de a zbura si de a fi alaturi de Sufletul pe
care tocmai il gasise.
- Simt ca nu-mi mai
apartin. Imi sunt straina. Nu stiu ce e cu mine, nu ma mai recunosc, i-a spus
Lorelai intr-o zi. Am sentimentul ca m-am lasat pe mine, cea veche, intr-un
tren ce tocmai a plecat din gara, iar eu m-am suit in altul in sens opus. Nu stiu
cine sunt astfel. Sunt confuza. Parca toate sensurile pe care le-am avut nu mai
exista.
- Il mai iubesti? o intreba
Silviu.
- Nu stiu. Nu cred.
Nici nu-mi mai dau seama. E foarte ciudat tot ceea ce simt. Tot ceea ce stiam
nu mai este la fel.
Cand se intalnesc
doua suflete gemene totul se reconfigureaza. Desi nu si-au propus absolut nimic
constient initial, ele au urmat cu viteza o dezradacinare din vechiul sistem de
repere. Nu au facut-o cu vreun motiv. Nu au stiut de ce si-au dorit dintr-o
data sa schimbe tot, familie, casa, serviciu. S-a nascut un sentiment acut de
libertate care parea sa sfideze orice incercare exterioara de a-i tine pe loc.
Distanta
nu mai reprezenta un obstacol, ci dimpotriva a amplificat cele mai puternice
trairi. Se simteau unul pe altul in orice emotie, intorceau capul pe strada ca
si cum ar fi fost urmariti de catre celalalt, isi scoteau telefonul sa sune si
chiar in acel moment primeau apelul dorit, visau imposibilul, iar acesta se
propaga in ratiunea celuilalt care actiona riscand totul:
- Buna dimineata! Te-ai
trezit? Ce faci?
- Bine. Ma gandeam ce
frumos ar fi fost sa ne fi baut cafeaua impreuna...
- Mm.. Stii, sunt in aeroport.
Am ajuns de 3 minute. Hai sa ne bem cafeaua in dimineata aceasta impreuna, apoi
ma intorc cu urmatorul avion acasa.
- Este imposibil. Am
vorbit cu tine asta noapte. Cum adica esti in aeroport?
- Am plecat dupa ce
ai inchis, .... noaptea. Trebuia sa te vad!
Comunicarea a fost
esenta care i-a adus din ce in ce mai aproape de ei insisi pentru a se
redescoperi. Constanta, habotnica, ca o rugaciune de izbavire, orice discutie
impreuna i-a implinit, i-a eliberat adesea de angoase, i-a facut sa rada in
hohote, le-a adus tihna. Insa cea mai puternica descoperire a fost cea a iubirii
dintai.
- Silviu, trebuie
sa-ti marturisesc ceva. Stii, te-am iubit de la inceput, dar m-am simtit ridicola in sentimentul acesta.
- Mi se face rau. Nu-mi
vine sa cred. De ce nu ai spus nimic in tot acest timp? A trecut un an jumatate
de cand vorbim si... si suntem convinsi ca nu este nimic intre noi.
- Nu am avut curaj. Am
... am crezut ca ma vei respinge, dar am visat cu fiecare intalnire ca am ajuns
la momentul potrivit sa ma uit in ochii tai si sa te sarut.
- Lorelai, daca-ai
sti....
- Nu pot sa cred..... Si tu?
- Si eu!
- Te iubesc, Minunea
mea!
- Te ador!
Si cand cele doua
Suflete gemene au descoperit iubirea din ei, Cerurile s-au deschis sa
imbratiseze aceasta regasire si sa o binecuvanteze. Timpul s-a oprit in loc
pierzandu-si sensurile de trecere. Chemarea de dincolo de vieti a strigat toate
iubirile prin care cele doua Suflete au calatorit.
- Niciodata pana acum
nu m-ai privit asa! E atata iubire in ochii tai!
- Iti recunosc ochii!
Ma trec fiori prin tot corpul... Imi amintesc de noi. Ma uit in ochii tai si te
vad imbracat in costum de ofiter. Ma tii de talie si ma privesti cu atat de
multa dragoste. Ne iubim si acolo enorm. Stiu ca pleci pe front si deja mi-e
dor. Ne imbratisam sfasiati de dragoste. Silviu, ne-am gasit de-atatea ori!!
- Iubita mea!
Odata cu
desfasurarea experientelor celor doua Suflete, planul fizic a devenit mai
intens: fie s-au eliberat demonii interiori ce s-au creat din efectele karmice
sau traumele vietii de pana atunci, fie au aparut certuri paradoxale cu toti
cei care au fost repere in vechile sisteme de valori de iubire, fie au aparut renuntari
inopinate la investitiile materiale sau emotionale, construite in proiecte de
casa si serviciu, fie, dimpotriva, au aparut prieteni noi si loiali cu
deja-vu-uri de incredere si daruire, au aparut investitori ce au creat o cauza
doar pentru a le darui lor, Sufletelor gemene. Toate acestea au constituit un
efect amplificat al energiilor ce s-au emis intre cele doua Suflete.
Arderea interioara a
fost atat de puternica, incat planul fizic nu a putut rezista decat printr-un
proces intens de purificare a tuturor rezidurilor acumulate pana atunci.
Procesul de transformare a fost socant si adesea istovitor. Nimic nu a ramas pe
loc. Vortexul schimbarilor, odata declansat, a nascut noi oportunitati pentru
ca cele doua Suflete sa se apropie cat mai mult, sa se contopeasca si sa ramana
impreuna.
Distanta a fost un
criteriu de adaptare pentru mintea celor doua personaje. Prea aproape de
la inceput, fara ca sensurile sa fi fost revelate, fara ca lectiile sa fi fost
incheiate, fara ca abandonul sa fi devenit vector de miscare, ar fi insemnat ca
si cum ai privi vulcanul de la poalele lui, crezand ca vei ramane intact.
- I-am spus ca
divortez!
- I-am spus si eu!
- Crezi ca vom reusi
sa explicam vreodata celor implicati ceea ce ni s-a intamplat?
- Este dincolo de
noi. Nu intelegem pe deplin si nici nu ne putem impotrivi. Nu putem alege decat
sa le multumim pentru ca ne-au insotit pana aici si ca fara ei nu ne-am fi
dorit de atatea ori sa fim fericiti.
- Si copiii?
- Suntem datori
copiilor si noua insine sa fim mai mult pentru a oferi mai mult. Daca ne mintim
pe noi pastrand conventiile si aparentele, in cele din urma ii vom minti si pe
ei si le vom da mai departe programele noastre de sacrificiu din trecut, programele
de iluzii, de iubire fundamentata pe nevoi. E o responsabilitate mult prea mare
sa fii fericit si mai ales sa ii faci pe cei care depind de tine fericiti. Nu ne
putem amagi la nesfarsit cu binele conditionat pe care l-am tot ales.
Jocul vibratiilor
in ascensiune a detinut initieri si initiati. Chiar daca la nivel de Sine
initierile au fost acumulate, manifestarea fizica a acestor doua Suflete gemene
a necesitat adaptari treptate si recalibrare la vibratiile noi. Atunci cand au fost
pregatiti, cei doi au ales sa se iubeasca fizic descoperindu-si astfel o noua identitate. Toate simturile au participat
urland in actul iubirii, stimuland perceptii extrasenzoriale si amplificandu-le
dorinta de a face dragoste in fiecare moment al gandului celuilalt.
Regasirea intregului
i-a facut adesea sa aiba reactiile celuilalt, i-a facut sa nu-si constientizeze
propriul corp in manifestare, ci sa respire in acelasi timp, acelasi gand,
acelasi efect.
- Am auzit un stomac
care cerseste de mancare. Iti este foame, iubita mea?
- Esti sigur ca a
fost stomacul meu? Nu mi-am dat seama...
- ... nu am nici cea
mai mica idee al cui a fost, dar sigur l-am auzit!
- E al nostru,
intelegi? Totul e al fiecaruia independent si al nostru impreuna. In acelasi
timp!
Chiar daca nu au fost pe parcurs constant impreuna, persoanele care au gravitat in jurul lor au devenit
adesea purtatori ai mesajelor de iubire pe care subtilul celuilalt le-a
transmis. De asemenea, partenerii din casnicii au devenit instrumente fizice in
actul de dragoste, fara intentia meschina de a se folosi de ei, ci pentru ca
iubirea ce o resimteau era mai presus de rolurile de pana atunci, de ambalajul
conventionalului.
- Mi-e dor de tine!
- Ok. Ma voi uita la
tine prin ochii colegei din fata ta si-ti voi transmite toata iubirea ce o
resimt fata de tine. Ce zici?
- Te voi cauta in
orice privire se indreapta spre mine.
Ceea ce judecatile
de valoare considerasera in trecut a fi perfect nu a mai contat. Dintr-o data totul a fost
suficient siesi, orice a devenit perfect. Cele doua Suflete, desi niciuna din
conditiile exterioare nu ii adusese impreuna cu totul sau cel putin sa le fi
oferit un confort minim de manifestare, au fost intr-o permanenta stare de bine
unul cu altul. Orice le-ar fi lipsit exterior nu a contat. Oricate defecte ar
fi fost incriminate pana atunci unei persoane sau lor insile, in manifestarea
iubirii lor nu au contat, nu au existat. Abandonul acesta in fata oricarui
criteriu sau conditie a creeat o siguranta fabuloasa fiecaruia, fara
compromisuri.
Cu toate aceste
acceptari unanime, cele doua Suflete au evoluat continuu si clipa trecuta a
devenit mai putin fata de urmatoarea, fara a sabota insa perfectiunea. Ceea ce s-a
transformat in fiecare a avut doar sensul de mai mult sau de total, astfel ca
trairea sa fi devenit mai ampla, mai
complexa.
- Doamne ce te iubesc!
Sunt atat de privilegiata pentru ca esti cum esti, mi se pare fabulos cat de perfect esti si ca nu trebuie sa fac compromisuri, nu trebuie sa ma adaptez la tine sau sa joc diferit. Nu trebuie sa ma confrunt cu tine, ci sa fiu. Nu trebuie sa te conving sa primesti, ci sa dau. Nu trebuie sa iti demonstrez, ci sa primesc. Nu trebuie nimic cu tine. Este atat de speciala relatia asta, este atat de curata si frumoasa si e atat de multa liniste in ea, incat mi se pare cel mai mare dar pe care l-as fi putut primi vreodata. Totul este atat de la sine, totul este doar despre a fi mai mult, nu despre a face fata, totul este despre a impartasi impreuna ceea ce tot descoperim...
Este minunat! Parca am plecat intr-o calatorie cu tine, avand aceleasi convingeri si acelasi vis. Nu stiam cine esti, nu stiam cine sunt. Fac aceasta calatorie cu tine de parca as urca pe cel mai inalt varf de munte. Ma bucur cu tine ca o tot parcurgem si ca la un moment dat o sa ajungem sus, pe platou si o sa vedem soarele deasupra lumilor. Din cand in cand ma opresc cu tine si privesc in jos cat am parcurs. E fabulos si cat a fost pana acum pentru ca e mai mult decat am fost ieri si mai liber decat as fi sperat sa fiu. Uneori urcusul e greu, dar iti simt rasuflarea in spate asigurandu-ma ca o sa reusesc sa nu cad, iti simt mana tragandu-ma in sus, iti simt imbratisarea cand ma prabusesc crezand ca nu o sa reusesc sa mai pornesc la drum vreodata. Dar vin zorii si tu esti tot acolo, asteptandu-ma si iubindu-ma. Nu te grabesti, nu ma grabesti, nu ai targeturi, ci doar esti acolo. Imi conferi atata siguranta ca totusi o sa ajungem sus impreuna, incat iti imbratisez privirea in sufletul meu si ma inchin ca in fata unei icoane cand simt ca nu sunt eu.
Cu fiecare zi descopar in tine din ce in ce mai stravechi prietenul si sufletul karmic ce l-am tot avut alaturi, cu fiecare zi, te tot descopar mai mult si mai profund si sunt uimita ca esti acelasi de ieri si ca azi te vad diferit. Sunt ravasita de emotii, de drag si ma indragostesc la nesfarsit de tine, de totul tau. Urci tacut, mereu asigurandu-ma ca va fi bine. Nu cred tot timpul asta si ma infurii, pe mine, pe tine si pe muntele ce-l urc, dar tu esti oricum acolo, stiind ca e o furtuna ce va trece prin mine cat sa lase balastul vremurilor in urma si sa-l prabuseasca in haurile de langa noi definitiv. Imi sterg lacrimile si iti intind mana din nou si din nou, cu fiecare rasarit sau apus, sa nu ma lasi sa ma abat din drum. E un privilegiu sa fiu pe drumul tau si tu pe al meu. E o sansa sa avem acelasi itinerariu si sa ne bucuram de aceleasi lucruri, sa vorbim aceeasi limba si sa ne dorim acelasi vis.
Sunt atat de privilegiata pentru ca esti cum esti, mi se pare fabulos cat de perfect esti si ca nu trebuie sa fac compromisuri, nu trebuie sa ma adaptez la tine sau sa joc diferit. Nu trebuie sa ma confrunt cu tine, ci sa fiu. Nu trebuie sa te conving sa primesti, ci sa dau. Nu trebuie sa iti demonstrez, ci sa primesc. Nu trebuie nimic cu tine. Este atat de speciala relatia asta, este atat de curata si frumoasa si e atat de multa liniste in ea, incat mi se pare cel mai mare dar pe care l-as fi putut primi vreodata. Totul este atat de la sine, totul este doar despre a fi mai mult, nu despre a face fata, totul este despre a impartasi impreuna ceea ce tot descoperim...
Este minunat! Parca am plecat intr-o calatorie cu tine, avand aceleasi convingeri si acelasi vis. Nu stiam cine esti, nu stiam cine sunt. Fac aceasta calatorie cu tine de parca as urca pe cel mai inalt varf de munte. Ma bucur cu tine ca o tot parcurgem si ca la un moment dat o sa ajungem sus, pe platou si o sa vedem soarele deasupra lumilor. Din cand in cand ma opresc cu tine si privesc in jos cat am parcurs. E fabulos si cat a fost pana acum pentru ca e mai mult decat am fost ieri si mai liber decat as fi sperat sa fiu. Uneori urcusul e greu, dar iti simt rasuflarea in spate asigurandu-ma ca o sa reusesc sa nu cad, iti simt mana tragandu-ma in sus, iti simt imbratisarea cand ma prabusesc crezand ca nu o sa reusesc sa mai pornesc la drum vreodata. Dar vin zorii si tu esti tot acolo, asteptandu-ma si iubindu-ma. Nu te grabesti, nu ma grabesti, nu ai targeturi, ci doar esti acolo. Imi conferi atata siguranta ca totusi o sa ajungem sus impreuna, incat iti imbratisez privirea in sufletul meu si ma inchin ca in fata unei icoane cand simt ca nu sunt eu.
Cu fiecare zi descopar in tine din ce in ce mai stravechi prietenul si sufletul karmic ce l-am tot avut alaturi, cu fiecare zi, te tot descopar mai mult si mai profund si sunt uimita ca esti acelasi de ieri si ca azi te vad diferit. Sunt ravasita de emotii, de drag si ma indragostesc la nesfarsit de tine, de totul tau. Urci tacut, mereu asigurandu-ma ca va fi bine. Nu cred tot timpul asta si ma infurii, pe mine, pe tine si pe muntele ce-l urc, dar tu esti oricum acolo, stiind ca e o furtuna ce va trece prin mine cat sa lase balastul vremurilor in urma si sa-l prabuseasca in haurile de langa noi definitiv. Imi sterg lacrimile si iti intind mana din nou si din nou, cu fiecare rasarit sau apus, sa nu ma lasi sa ma abat din drum. E un privilegiu sa fiu pe drumul tau si tu pe al meu. E o sansa sa avem acelasi itinerariu si sa ne bucuram de aceleasi lucruri, sa vorbim aceeasi limba si sa ne dorim acelasi vis.
Poate ca acum Dumnezeu a
coborat din Cer in calea noastra cat sa-si retraiasca Creatia prin noi si
revelatia de a fi perfecta in stare, in manifestare si iubire. Doamne cat te
iubesc!
Cand am sa ajung Sus, am sa fiu Eu si acolo acest Eu va putea sa se
desprinda de tine, sa te priveasca in Eul tau si sa spuna Te iubesc cu tot Intregul
meu, Intregul meu iubit si Geaman! Te iubesc, Iubitul meu! Si iti multumesc fara ratiuni, ca doar esti!
- Un singur lucru trebuie cu mine... sa fii tu insati, asa cum
poate nici nu stiai ca mai esti sau mai poti fi... nu trebuie sa dai, trebuie
doar sa fii TU. Stii, in tot istoricul meu am avut cerinte de la cel de langa
mine, sa fie asa, sa fie altfel, orice imi trebuia mie la momentul respectiv. Este
prima data cand singurul lucru pe care mi-l doresc de la persoana iubita e doar
sa fie, sa nu se piarda in compromisuri, in iluzii desarte si demonstratii. Prefer
sa stiu ca nu ai chef de mine intr-un anumit moment, decat sa ma amagesc,
simtind ca esti acolo fortat. Prefer sa astept, sa te astept, decat sa trag de
tine si sa te conditionez. Pentru prima data in viata asta nu vreau sa ma las
pacalit de aparente, de proiectii si iluzii, pentru prima data vreau autenticul,
vreau profunzime si sinceritate, te vreau pe tine asa cum esti. Constientizez
ca mi-am propus sa te scot la lumina, sa iti amintesti cine esti si ce iti
doresti, sa iti arat ca poti sa visezi, ca visele se pot implini, sa iti arat
cat esti de speciala tu Lorelai, sa-ti arat cat esti de importanta pentru mine Silviu.
Te iubesc atat de mult si am atata incredere in tine si atata determinare,
incat, desi teoretic pare un drum anevoios, vine totul de la sine si nu simt
greutatea. Merg alaturi de tine, nu in fata, nu in spate, merg cu tine oriunde,
oricum, oricand. Cu tine totul e foarte simplu, cu tine totul e natural, e
cald, cu tine totul e iubire. Nu stiu de cand, nu stiu pana cand, stiu doar ca
ne-am gasit, am ales, am decis si stiu ca o sa fie bine, atat de bine...
Esti o
minune ca om, esti o minune pentru mine, esti mai mult decat credeam ca pot
primi, esti tot!
Te iubesc pana in nucleul celei mai mici particule din
mine, te iubesc si atat! Mi-e suficient...
Cu fiecare sens,
iubirea a devenit mai intensa si a tot ars rugul sacrificiilor si iluziilor
acumulate in trecut. Divinul a tresarit in corpurile lor fizice facandu-le sa-si
transceanda limitele. Miturile pe care mintea umana le-a tot adunat, fie din
copilarie despre casnicia perfecta si iubirea ce se duce si „ramane respectul”,
fie din povestile cu printese sacrificate si printi efeminati, care doar vor sa
se casatoreasca, fie din programele colective ce neaga de fapt iubirea mistica,
miturile toate ce impart iubirile in doua jumatati ce se gasesc sa fie fericite
s-au voalat in fata Creatiei celor doua Suflete gemene.
Capacitati extrasenzoriale s-au deschis si s-au supradimensionat cat sa absoarba unicul lor Adevar: Cine sunt si de Unde vin.
- Te-am visat asta noapte! Era visul dintai! Am visat ca eram
in Cer. Era o sfera de Lumina, perfecta si... emitea Iubire.
- Si sfera s-a desfacut in doua, precum primul ovul fecundat
din pantecul mamei, nu?
- De unde stii?
- Si cele doua jumatati s-au transformat in alte doua sfere.
- Exact! O sfera eram eu, o sfera erai tu. Eram doua sfere
intregi, la fel de puternice ca intregul din care ne-am creat.
- Apoi am ales sa experimentam iubirea si pe pamant si am ales
fiecare cate o destinatie. Ne-am gasit de fiecare data, dar dupa multe incercari si
exact atunci cand am decis sa fim noi insine un intreg.
- Si cand ne intalnim ne amintim de Acasa si de cea dintai
clipa de creatie.
- Cand ne intalnim SUNTEM ACASA! CU TINE SUNT ORIUNDE ACASA! ALL OF ME LOVES ALL OF YOU!
- AI VREA SA FII INTREGUL MEU PENTRU TOTDEAUNA?!
- PENTRU TOTDEAUNA!
CU FERICIREA DE A FI ATAT DE APROAPE DE CERUL LOR, va
doresc
sa va intalniti Sufletul Geaman!
Ana Mardari, 17 ianuarie 2015
I miss you! <3
RăspundețiȘtergere