Calatoria Initiatica a Inimii

Ego-ul mi-e cel mai bun camarad, atentionandu-ma ce trebuie sa schimb,

Sinele este observatorul neutru al experientelor si intierilor mele,

Sufletul este inspiratia divina in tot ceea ce aleg sa fiu,

Iar TU esti AICI si ACUM sa-mi amintesti CINE SUNT.

Te invit la un dialog interior care sa-ti deconspire capacitatea ta de a iubi sau nevoile tale interioare ce ti-au creat iluzia iubirii.

Gandeste-te acum fie la partenerul pe care tu crezi ca il iubesti cu adevarat din prezent, fie la cel pe care l-ai iubit in trecut cu aceeasi convingere sau la cel pe care il astepti sa il iubesti cu toata fiinta ta.

Dupa ce ti l-ai adus in minte, noteaza-ti  cele mai importante trairi pe care tu le ai in relatia cu partenerul definit, apoi cele mai importante motive de a-l iubi pentru tine.

Urmeaza dialogul de mai jos, observandu-ti reactiile sau revelatiile. Acolo unde resimti emotii negative (furie, frustrare, opozitie etc.) opreste-te si noteaza-ti ce anume le-a declansat.

Propune-ti sa fii un observator neutru. Dialogul de mai jos este o simulare a unui adevar interior posibil pentru oricare dintre noi. Am adunat in el cauze subtile ale mele si ale sufletelor pe care le-am intalnit cautandu-si fericirea. Acolo unde vei gasi intrebari subliniate cu rosu, adreseaza-ti-le si tie si mediteaza in observare asupra adevarurilor tale. Noteaza-ti cate o concluzie. 

Te poate ajuta sa realizezi o harta a emotiilor tale si o cale de vindecare a sufletului tau.

SINELE TAU SUPERIOR: Il/O iubesti?

EGO-ul: Da, foarte mult! Nu am iubit in viata mea atat de mult pe cineva!

SINELE: De ce crezi asta?

EGO-ul: Pentru ca ... pentru ca ma face sa fiu fericit.

SINELE: Cand iti amintesti despre tine ca ai fost prima data fericit in viata aceasta?

SUBCONSTIENTUL: Imi vine ... o imagine cu un bebe. Cred ca eu eram bebelus. Cred ca ma simteam in siguranta in bratele mamei si asta ma facea sa ma simt protejat si fericit.

SINELE : Daca nu te-ai mai simti protejat, ai avea acelasi sentiment puternic de iubire?

EGO-ul: Cine ma iubeste trebuie sa imi confere siguranta. Trebuie sa stiu ca ceea ce am de oferit este primit. Trebuie sa stiu ca nu sunt luat in ras, ca nu sunt umilit atunci cand simt sa ma exprim intr-un anumit fel. Trebuie sa imi ofere si o baza solida legata de aceleasi convingeri de viata, de deprinderi apropiate, de interese comune.... Altfel, as suferi prea mult. Simt ca merit sa primesc pentru ca sunt o persoana cu atatea calitati si iubesc complex.

SINELE: Deci, iubirea ce o resimti este o satisfacere a nevoii de baza, cea de protectie in cazul de fata! De ce ai nevoie de cineva ca sa te simti protejat? Ce iti lipseste tie ca sa te simti tu cu Tine in siguranta?

EGO-ul: Am nevoie sa impartasesc cu cineva ceea ce sunt. Am nevoie sa dau cuiva ceea ce sunt.

SINELE : Deci vorbim tot despre nevoie. Exista din nou acest minunat „trebuie”.

EGO-ul: Ma enervezi! Simt furie pentru ca vrei sa-mi negi totul, imi negi tot ceea ce am creat pana acum si m-a facut fericit!

SINELE: Mintea ta a creat iluzia aceasta pornind de la nevoile tale, in cazul acesta, de a fi protejat. Cand a fost prima data cand ai simtit NEVOIA de a fi protejat?

SUBCONSTIENTUL: Sunt toate momentele in care nu am facut fata de unul singur.

SINELE: Ce ti-a lipsit in acele momente ca sa fi facut fata de unul singur? Cum ar fi trebuit sa fii TU diferit de ceea ce ai fost pentru a te simti un intreg, pentru a fi tu independent si in echilibru?

SUBCONSTIENTUL: Mai puternic. Nu aveam suficienta incredere in mine. Mi-as fi dorit sa fi avut o alta conditie sociala, sa fi avut prieteni puternici si influenti, sa fi avut bani ca sa imi permit tot ceea ce imi doream.

SINELE: Crezi ca toate aceste conditii materiale indeplinite te-ar fi facut sa fii mai puternic cu adevarat?

EGO-ul: O, da! Ceilalti m-ar fi apreciat pentru asta. As fi putut sa ma afisez cu orice lucru pe care altii si l-ar fi dorit. As fi putut sa ii intimidez. As fi stiut ca arat bine, ca sunt dorit, ca sunt iubit.

SINELE: Deci vorbim despre Iubire ca despre o suma a nevoilor indeplinite. E o iubire la indemana atat timp cat cateva haine si cativa bani te pot face fericit?

Ai vazut vreodata vreo persoana fara aceste conditii pe care le enumeri indeplinite, dar care manifesta fericire?

SUBCONSTIENTUL: Da. Primele persoane de care imi amintesc au fost niste profesori din scoala gimnaziala, apoi din liceu. M-au marcat. Pareau intotdeauna impliniti si fericiti. Aveau acea lumina in ochi si niciodata nu am indraznit sa-i judec pentru ca nu aveau cele mai bune haine ori ultimul model de telefon. Nici nu apucam sa ma gandesc la asta. E ca atunci cand intri in biserica. Te simti smerit in fata oricarei pelerine negre ce se flutura pe langa tine, fie ca e vreun preot, fie ca e vreo maica, fie ca e vreo vaduva suferinda.

SINELE: Ce crezi ca ii facea sa para astfel?

SUBCONSTIENTUL: Cred ca erau destepti si asta ii facea sa stie mai multe decat altii. Erau tot timpul deschisi. Erau zambitori. Erau foarte calmi. Pareau atat de relaxati, incat nici nu m-am gandit ca ar avea o problema.

SINELE: Nu e vorba de a fi destept in sensul de a fi profesor, ci de a avea acel nivel de Cunoastere Superioara in Ratiuni Superioare, este acea privire deasupra lucrurilor si deasupra comunului, este accesul la a intelege mai mult, prin alegerile lor interioare de a fi mai mult cu sine.

Daca ai avea ce ai vazut in ei, ti-ar fi suficient?

EGO-ul: NU!

SINELE: De ce nu iti este suficient? Ce iti lipseste?

EGO-ul: Oamenii spirituali sunt saraci. Nu poti fi bogat si sa te lupti in jungla asta materiala si concurentiala si totodata sa fii Zen.

SINELE: De ce? Preotii de care ti-ai amintit, oare ei nu isi fac temple si case parohiale uriase? Cum se potriveste convingerea ta de a fi smerit cu casele lor?

EGO-ul: Cred ca trebuie sa demonstreze oamenilor ca sunt puternici, astfel incat oamenii, la randul lor, sa ii creada capabili de a fi trimisii lui Dumnezeu.

SINELE: Ce te-a convins pe tine la partenerul tau ca este puternic? Este aceasta particularitate ceea ce il face perfect pentru tine? Ce alte conditii trebuie sa mai indeplineasca pentru a-l considera perfect?                               

EGO-ul: Are afacerea lui. Are casa. Are masina. Are bani. Are relatii. Este influent. Ar putea oricand sa-mi rezolve problemele cu care m-as confrunta.

SINELE: Sa inteleg ca protectia pe care o pretinzi e doar o chestiune materiala si cel mult una de putere. De fapt este vorba despre o demonstratie de care tu ai nevoie ca sa iti vindeci experientele trecutului. Care sunt traumele tale legate de bani?

SUBCONSTIENTUL: Imi amintesc sacrificiul adultilor pentru a oferi copiilor lor. Imi amintesc uitarea de sine a acestora cu acelasi scop al binelui copiilor. Imi amintesc alegerile de consum ce trebuia sa fie cumpatat pentru ca „nu sunt destui bani”. Imi amintesc starile de vinovatie atunci cand am avut dorinte peste limitele veniturilor. Imi amintesc improvizatiile care salvau aparentele. Imi amintesc esecurile pentru ca nu am fost ca ei, cei care aveau bani.

SINELE: De ce trebuie acum sa apara cineva sa iti rezolve din probleme? De ce nu ai ales singur sa obtii ceea ce ti-ai dorit?

EGO-ul: Cred ca ceea ce primesc mi se cuvine. Cred ca merit. Cred ca merit sa primesc pentru ca celalalt nu a suferit asa cum am facut-o eu si nu a stiut niciodata cum este sa nu ai ceea ce iti doresti.

SINELE: Deci alegi sa iti pedepsesti partenerul pentru ca el nu a avut aceleasi traume ca tine? Alegi sa ii dai o lectie de sacrificiu sau pierdere crezand ca este constructiv? Alegi sa creezi constient o paguba celuilalt din iluzia echilibrului? I-ai cerut permisiunea vreodata pentru actiunile tale? Crezi ca motivul tau de a-i consuma banii este si motivul partenerului de a ti-i oferi? Gandeste-te la asta pentru ca s-ar putea ca tu sa sfarsesti in a fi mereu un nefericit, oricat ai primi!

EGO-ul: Nu merit sa mai sufar. Decat sa iroseasca banii pe nimicuri sau lucruri efemere, mai bine mi-i ofera mie pentru ca ar conta mai mult.

SINELE: Si daca intr-o zi partenerul tau bogat si stabil financiar ar esua sau s-ar imbolnavi, l-ai mai iubi la fel de mult?

EGO-ul: Pai ar trebui sa se asigure din timp. Oricum ar fi, poate o vreme as ajuta, dar nu cred ca as fi fericit. As cauta din nou.

SINELE: Banii sunt singurul lucru ce iubesti la partenerul tau? Si, daca nu i-ar mai avea, nu ar mai ramane niciun motiv care sa te bucure? Dar daca i-ai avea tu in egala masura sau mai multi, ai mai simti acelasi lucru? Ai mai simti sa pleci? Ti-ar fi usor sa investesti tu in partenerul tau in situatiile grele?

EGO-ul: Imi sugerezi sa ma asigur eu din timp? Imi sugerezi sa-mi trag deoparte cat sa ma simt eu in siguranta pentru zile grele?

SINELE: Doar atat poti alege? Altceva nu conteaza?

EGO-ul: Imi este bine asa cum imi este acum. Nu mai sabota iubirea mea. Ceea ce primesc de la partener mi se cuvine.

SINELE: Care este situatia de care iti amintesti ori persoana ce iti apare acum in minte cand te gandesti ca nu ai primit ceea ce ti se cuvine? Cand nu ai primit pentru prima data ceea ce consideri ca ti se cuvinea?

SUBCONSTIENTUL: Eram copil. Nu aveam nicio grija, nu ma preocupa nimic din jurul meu. Parintii mei au ales sa divorteze. Au avut o casnicie minunata si s-au iubit foarte mult. Nu am inteles de ce s-au despartit. Cand unul dintre ei a plecat, celalalt a ramas suferind pentru multi ani, incriminandu-si fostul partener pentru situatia grea in care ajunsese. Copilul din mine a invatat ca exista un vinovat pentru acea suferinta si nimic nu o poate vindeca. Apoi am privit multi ani sacrificiul parintelui ramas. Intotdeauna s-a sacrificat pentru mine. Cred ca a ales aceasta pentru ca m-a iubit foarte mult.

SINELE: Deci Iubirea inseamna sacrificiu. In plus, odata cu plecarea parintelui, ai invatat ca Iubirea inseamna abandon si de aici nevoia de control si eventual posesie a partenerului tau de acum. Ai invatat ca exista riscul de a aparea un agresor care va fi vinovat de suferinta ta. Tu ai ales sa crezi ca nu ai cum sa-l eviti, nu ai cum sa alegi sa nu suferi. Esti capabil de a fi victima perfecta.

EGO-ul: As muri daca m-ar parasi, dar stiu ca ma iubeste si nu o va face. L-as sfasia daca s-ar duce cu altcineva. Cred in relatia aceasta pentru ca nu este capabil sa ma faca sa sufar sau sa devina agresor asa cum am vazut in copilarie.

SINELE: Nevoia aceasta de posesie are si niste simptome. Nu-i asa ca exista extrem de des sentimentul de gelozie? Nu-i asa ca extrem de des te intrebi unde este si ce face? Nu-i asa ca simti sa ii controlezi si gandurile ca sa te asiguri ca nu ti se va intampla si tie abandonul?

EGO-ul: Eu il/o iubesc foarte tare!

SINELE: Nu. Tu il/o posezi foarte tare. Este doar proprietatea ta pe care ai delegat-o sa iti acopere cele mai acute nevoi emotionale si sa iti vindece traumele. Asta te duce la o dependenta nociva pe care tu o numesti „nu pot sa traiesc fara el/ea” pentru ca il/o iubesc de „mor”.

EGO-ul: Si ce e asa rau sa fii gelos? Asta este o dovada de iubire. Inseamna ca ma vrea doar pe mine, inseamna ca nu isi doreste sa ma piarda. Mie imi place sa stiu ca partenerul meu este gelos. Ma simt important si viu.

SINELE: Cand a fost prima data cand nu te-ai simtit important si viu? Cand ti-ai dorit ca cineva sa te vrea doar pe tine?

SUBCONSTIENTUL: Tot la divortul parintilor. Cand unul din ei a plecat, nu am inteles ratiunea adultilor de a se separa pentru ca celalalt si-a gasit un alt partener. Am crezut ca eu nu sunt suficient de bun sau special sau important, incat a decis sa caute in alta parte. Mi-am dorit atunci sa fiu cea mai importanta fiinta pentru parintele care a plecat.

SINELE: Cat a reusit pana acum partenerul tau sa fi fost parintele pe care nu l-ai avut? Ce cauti mai mult in relatia prezenta, sa primesti ceea ce nu ai primit niciodata sau sa oferi?

EGO-ul: De cele mai multe ori mi se pare firesc si important sa primesc pentru ca am nevoie? Atunci cand mi se ofera nu sunt decat dovezi de iubire din partea celuilalt.

SINELE: Si daca celalalt si-a ales din aceleasi nevoi de vindecare ca ale tale rolul de parinte surogat de care ai nevoie? Daca si partenerul tau are traume in a fi fost iubit, iar acum sublimeaza aceasta nevoie de iubire, sacrificandu-se pe sine si oferind in exces ceea ce de fapt si-ar dori sa primeasca? Daca in esenta partenerul tau oferindu-ti tie, isi ofera siesi? Daca partenerul este fix in viata ta, in rolul de parinte neconditionat, pentru a retrai experienta lui in iubire si vindecare? Pe de o parte ofera exagerat, ignorandu-si nevoile si negandu-se, pe de alta parte acumuleaza frustrarea lipsei de feed-back din partea ta.

EGO-ul: Stie ca il iubesc. De ce i-as spune-o non-stop? In plus, daca lui ii place sa ofere, de ce as respinge asta? De ce nu as accepta sa tot primesc? Daca el este fericit cand ofera, iar eu cand primesc, nu este asta o relatie armonioasa?

SINELE: Este o relatie armonioasa construita pe nevoile voastre care se oglindesc reciproc una in alta, dar nu este vorba despre iubire. Nu ai sesizat cumva ca partenerul tau are din cand in cand fizicul afectat? Nu are dureri? Momente cand este bolnav?

EGO-ul: Ba da! Are dureri de ficat. Are deseori afectiuni cu gatul, fie raceste, fie raguseste, fie isi pierde vocea.

SINELE: Ficatul acumuleaza frustrari si furii pe sine pe care mai apoi le proiecteaza inconstient asupra celuilalt. Poate nu este cazul acum, dar in curand partenerul tau se va intoarce spre tine cerandu-ti socoteala pentru „sacrificiul” sau. Nu iti va reprosa ca ti-a dat, ci ca s-a sacrificat pe sine sa fii fericit. Ai putea auzi de la el cuvinte precum „am facut intotdeauna ceea ce tu ti-ai dorit”, „mi-am sacrificat dorintele pentru dorintele tale”, „te-am urmat in ceea ce ai cerut”, „am uitat de mine”, „am ales doar sa te fac fericit si tu niciodata nu m-ai vazut cu adevarat”, „n-a contat”, „nu stii cine sunt”, „habar nu ai ce nefericit sunt langa tine” etc.

Aceste certuri, de fapt, vor fi momente de adevar pentru voi doi. Veti putea afla ca baza relatiei voastre este subreda pentru ca se bazeaza pe nevoile fiecaruia. Va veti reprosa unul altuia, va veti arata cu degetul, insa tot ceea ce reprosati va priveste direct in suflet. E un moment de asumare a alegerilor nefericirii. Vina imputata celuilalt constituie un moment maxim de responsabilizare. Poti alege atunci sa nu iti mai astepti partenerul sa iti rezolve nevoile, ci sa ti le rezolvi singur identificandu-ti pe de o parte potentialul pozitiv, pe de alta parte iluziile iubirii.

Afectiunile legate de gat presupun blocarea comunicarii, fie ca este vorba de a spune ceea ce crezi, ceea ce simti, ceea ce te deranjeaza, fie ca faci compromisuri relationale, fie ca este vorba de acea deficienta de comunicare cu Sinele tau, cu Sufletul tau si mai ales cu Divinitatea, e vorba de conectare.

Gandeste-te acum la tot ceea ce ii reprosezi partenerului. Intinde degetul aratator, indicandu-ti „agresorul” undeva in aer. Spune-ti in minte „Tu esti de vina!”. Acum priveste-ti mana. Cate degete sunt indreptate catre partener si cate spre tine? Sunt 3 degete indreptate spre tine, ceea ce inseamna ca tot ceea ce incriminezi la celalalt este potentialul tau autodistructiv. Partenerul poate fi in viata ta cat sa-ti arate ce trebuie sa schimbi la tine. Este o oglinda a ta.

Adu-ti in minte 3 acuzatii pe care le afirmi fata de partenerul tau sau pe cea mai importanta din ele.

EGO-ul: Am sentimentul acut ca nu contez suficient pentru acesta.

SINELE: Ca sa identifici nevoia din culise ce ti-a creat aceasta frustrare, gandeste-te acum cand a invatat subconstientul tau pentru prima data aceasta emotie? Ce-ti vine in minte cand spui prima emotie de a nu conta pentru celalalt?

SUBCONSTIENTUL: Imi amintesc ca la divortul parintilor nu am inteles motivul adultilor de a face aceasta. Am intrebat de ce a plecat si mi s-a raspuns ca a gasit un alt partener pe care il iubeste. Copil fiind am simtit ca este absurd, devreme ce cei doi parinti pe care ii vedeam impreuna sunt inseparabili si egali in mintea mea, asa ca am intrebat mai departe incercand sa imi justific alegerea celuilalt. „Are copii persoana la care pleaca?”. Mi s-a raspuns ca „DA!”. Am ales atunci sa cred ca plecarea parintelui este un abandon al meu si ca eu nu sunt la fel de special ca ceilalti copii.

SINELE: Atunci de fapt ti-ai creat structura emotionala a relatiilor in iubire: abandonul ti-a declansat nevoia de a primi neconditionat, cat mai mult, cu pretentia ca „ti se cuvine” sa primesti fara sa dai nimic. Atunci Ego-ul a creat rolul tau de „victima”, dar in acelasi timp pe cel de „agresor”. Poti sa te identifici cu victima perfect pentru ca ceri altora sa isi asume responsabilitati in locul tau sau poti deveni agresorul perfect fata de cei care vin in viata ta sa iti ofere iubire.

EGO-ul: Eu am oferit intotdeauna foarte mult si deseori nu s-a meritat.

SINELE: Ce te face sa simti ca nu s-a meritat?

EGO-ul: Faptul ca celalalt nu a apreciat eforturile mele intotdeauna de a oferi ceva spectaculos.

SINELE: Te-ai gandit ca ceea ce ai oferit partenerului ti-ai oferit de fapt tie, ca efecte ale traumelor emotionale din copilarie? Te-ai gandit ca nevoia ta de a crea scenarii vine din excluderea copilului abandonat din scenariul perfect al familiei perfecte? Te-ai gandit ca inconstient iti refaci la nesfarsit familia pe care copilul traumatizat a pierdut-o? Asta presupune ca esti fix in nevoile tale, pretinzand ca iubesti, insa oare stii cu adevarat care sunt nevoile partenerului tau? Dupa cum sesizezi, ceea ce i-ai reprosat initial iti apartine in vindecarea ta, deci nu este vorba despre partener, ci despre nevoile tale.

Cand oferi, o faci in constiinta valorizarii tale? Te simti important ca faci aceasta? Daca nu ai exista tu oferind, persoana careia ii oferi ar mai avea solutii, ar mai fi fericita? Daca lumea ar incepe si s-ar sfarsi la tine, in perceptia ta, inseamna ca tot ceea ce oferi este din Ego-ul tau si din nevoile tale.

Fa un exercitiu de evaluare a prezentei Ego-ului tau in actul daruirii: Imagineaza-ti ca ai daruit ceva ce pentru tine inseamna sacrificiu financiar, de exemplu o casa. Ai putea vreodata sa alegi sa nu spui celui caruia i-ai daruit ca tu esti cel care a facut acest gest extrem? Daca persoana respectiva mai departe ar profita de darul tau si peste un timp ti-ar intoarce spatele, ai suferi? Ai simti sa ii reprosezi ceea ce ai investit? Daca oferi asteptand, fie cel mai mic semn de satisfactie interioara, este evident ca nu vorbim despre necondtionare.

In plus, de ce trebuie sa fie sacrificii in a arata ca iubesti? De ce trebuie sa fie eforturi ca celalalt sa vada ca il iubesti? Ti se pare firesc ca iubirea voastra sa ceara atat de multe demonstratii ca exista? Nu ar trebui oare sa fie de la sine, sa curga, sa nu se impiedice de echivocuri? Ce creeaza aceste echivocuri? Ce va ameninta convingerile personale de iubire?

EGO-ul: Daca nu mi-ar arata ca ma iubeste, nu as avea de unde sa stiu ca ma iubeste.

SINELE: Avand propria ta convingere de iubire, pur-si-simplu stii ca TU IL/O iubesti, ai putea sa continui sa faci asta chiar daca nu ai avea feed-back?

EGO-ul: M-as simti un fraier. M-as simti folosit, manipulat, exploatat. As fi inferior.

SINELE:  Nu iubirea te face sa te simti astfel. Cand iubesti esti extaziat, ai inima plina si gata sa explodeze, iti vine sa iei pe toata lumea in brate pe strada, fara sa conteze daca merita sau nu sa primeasca iubirea ce o resimti, cand iubesti cu adevarat doar experimentezi energia aceasta si vibratia ei, vibrand odata cu ea si simtind sa o impartasesti. Doar simti sa impartasesti. ATAT! FARA FEED-BACK!

Crezi tu ca Divinitatea te iubeste pentru ca tu ii oferi constant feed-back? Crezi ca transmiti constient multumire si recunostinta pentru ceea ce ti se ofera? Crezi ca Dumnezeu iti da mai mult daca tu ii arati mai mult ca pentru tine conteaza? Este o iluzie. Cum de altfel este o iluzie de iubire sa pretinzi ca partenerul iti va oferi mai mult odata cu feed-backul. Cand tu oferi mai mult, creezi stimuli celuilalt, insa acesta alege cu Liberii lui Arbitri sa se conecteze la energia iubiri si la vibratia pe care tu o transmiti. Atunci cand acesta nu se sincronizeaza cu tine sau invers inseamna ca exista cauze personale in alegerile fiecaruia, cauze ce nu ar trebui sa te frustreze pe tine, ci sa te aduca intr-un proces interior de analiza neconditionata, ajutandu-te sa iti intelegi partenerul de ce respinge iubirea sau care sunt nevoile acestuia. Asta nu inseamna ca trebuie sa te sacrifici in numele iubirii. Daca simti ca nevoile acestuia te privesc, atunci este o lectie comuna de initiere. Nu trebuie sa devii victima nevoilor celuilalt pentru ca astfel esti in EGO-ul tau sub pretentia falsa a iubirii neconditionate. Iluzia aceasta este foarte riscanta si des intalnita, insa cauta in tine cat de mult iti aduce fericire ceea ce faci, ceea ce oferi si ceea ce primesti. Iubirea nu este sacrificiu si mai ales nu este compromis.

Ti s-a intamplat vreodata sa evaluezi ca esti mai spiritual sau mai in echilibru pentru ca ai suportat niste traume in relatiile avute?

EGO-ul: Da. Imi amintesc o relatie in care partenerul m-a inselat in nenumarate randuri. M-am simtit frustrat, m-am simtit tradat, am crezut ca mor de inima rea. Nu credeam ca mie mi se putea intampla aceasta. Atunci am ales sa iert si sa merg mai departe. Am iubit neconditionat, acolo am invatat sa iubesc neconditionat.

SINELE: Crezi ca ai reusit sa iubesti neconditionat cu adevarat? Nu crezi de fapt ca programele de sacrificiu si victimizare pe care le-ai invatat in copilarie s-au manifestat in iluzia iubirii? Ai fost fericit cand ai ales sa iubesti neconditionat?

SUBCONSTIENTUL: NU. Am fost adesea mutilat emotional. Mi-am impietrit inima crezand ca sunt bine si o pot lua de la capat. Am pretins ca iubesc mai mult pentru ca am invatat lectia neconditionarii. Nu am mai avut asteptarile de la inceput.

EGO-ul: Am avut asteptari mai mari in a mi se recunoaste sacrificiul facut, in a fi considerat aparte pentru ca am putut sa ofer mai departe iubire. Am asteptat sa se rusineze si sa isi ceara iertare. Ar fi fost suficient sa ma simt in echilibru.

SINELE: Stima ta de sine sta in recunoasterea sacrificiului tau pe care doar tu singur l-ai ales. Esti cu atat mai special cu cat suferi cum nimeni din Universul acesta nu este capabil sa o faca. Deci esti UNIC si important. Valorizarea ta sta in uitarea de sine si in a fi tot mai putin din orice te-ar face cu adevarat fericit. Mai mult, aroganta sacrificiului te conduce spre razbunare. Te simti puternic in  suferinta ta si in EGO-ul tau spiritual, incat incepi sa dai lectii. Vei incepe sa pedepsesti agresorii initiali, fie alegand experiente similare cu ale lor, fie umilindu-i, fie desconsiderandu-i atat de tare, incat nu mai vezi nimic frumos in ei. Vei fugi, crezand ca ai dreptul sacrificiului tau si te vei reintoarce la nesfarsit sa le subliniezi cat sunt de mici si cat de esti tu de special si initiat ca te-ai intors in numele iubirii. Este o cacealma a Mintii. Este un joc pervers intre parteneri, inconstient setat pe devalorizari si programe de autodistrugere. Unde exista Iubirea in toate acestea?

EGO-ul: Daca ai sti cat am suferit! Nu ai dreptul sa imi spui toate acestea!

SINELE: Tu singur ai ales sa suferi. Tu singur ai ales sa te simti special in suferinta. Tu singur ai crezut ca vei fi un model de putere interioara pentru intreaga planeta. Tie ti-a fost frica sa alegi sa fii fericit.

In cele din urma ai inteles de ce ai fost tradat de atatea ori? Ai inteles care au fost cauzele partenerului tau?

EGO-ul: I-au placut partenerii de sex opus. Nu s-a putut limita doar la mine.

SINELE: Crezi ca cine alege la nesfarsit sa experimenteze relatii este neaparat fericit facand aceasta? NU. De cele mai multe ori se ascund traume atat de mari, incat o astfel de persoana cauta sa se vindece. De exemplu, un barbat care alege femei, le creeaza un vis, cel de a fi impreuna, scoate din ele tot ceea ce este mai frumos, dar niciodata nu alege una, ci trece la urmatoarea, ai spune despre acesta ca le ajuta si ca le iubeste pe toate, insa realitatea lui interioara poate sa spuna ca el a fost abandonat in prima iubire si a fost tradat. Din acel moment, a ales sa se razbune, vindecandu-si rolul de victima. Un astfel de barbat poate fi adesea un misogin care aduce la suprafata cele mai frumoase vise ale femeilor doar ca sa le ucida, abandonandu-le in cele din urma precum i s-a intamplat si lui.

SINELE: Deci, mai crezi ca esti mai spiritual sau mai in echilibru pentru ca ai suportat niste traume in relatiile avute?

Daca da, deconspira-ti iluzia evolutiei prin suferinta si descopera conditionarea ce a creat un program de sacrificiu in relatie: Cu cat partenerul este mai ignorant fata de nevoile tale, cu atat tu evoluezi. Acest program subconstient distructiv de fapt va oferi partenerului rolul de agresor, tintuindu-l in acest comportament, iar tie rolul de victima, cu iluzia lectiei si evolutiei. Conditionarea programului spune: Daca tu nu mai esti agresat, inseamna ca nu mai evoluezi!!!!! Descopera in tine ce programe de sacrificiu ti-ai mai creat si alege sa evoluezi fara experienta traumei si emotiilor negative.

Schimba inclusiv asta: NU TREBUIE SA SUFERI CA SA EVOLUEZI! NU TREBUIE SA TE SACRIFICI CA SA FII INALT SPIRITUAL. NU TREBUIE SA ITI IROSESTI VIATA CA SA AJUNGI IN RAI. „RAIUL” SAU „IADUL” SUNT AICI SI ACUM, ASA CUM LE ALEGI TU.

SINELE: Care este modelul tau de iubire? Ce iti vine in minte despre a iubi, despre relatii frumoase de iubire la un cuplu?

SUBCONSTIENTUL:  Nu am modele reale in minte. O singura data am vazut pe strada un cuplu de indragostiti, in jur de 18-20 de ani. Se tineau de mana si se opreau din cand in cand sa se uite ochi in ochi. Nu se sarutau cum vazusem adesea pe strada la acea varsta. Ei m-au impactat pentru ca erau maturi in ceea ce isi transmiteau. Am sesizat ca semanau unul cu celalalt si ma gandeam ca arata ca fratii, desi erau iubiti. M-am gandit atunci ca doi oameni care se iubesc, atunci cand se sincronizeaza foarte tare unul cu celalalt, par ca seamana fizic. Am intors capul dupa ei. Nu stiu exact ce a fost spectaculos in acea intalnire, dar a fost un reper si a ramas unul. Este vorba de starea creata.

SINELE: Ai putut sa simti ca ei doi isi apartin unul altuia si ca este o relatie frumoasa fara sa ai date despre ei?

SUBCONSTIENTUL: Da! Categoric, stiam ca este un cuplu perfect. Mi-am dorit atunci sa traiesc si eu experienta aceasta.

SINELE: Crezi ca ai reusit sa faci asta pana acum cu partenerul tau, cel despre care ai pretins ca este perfect?

EGO-ul: Nu! Nu am simtit pana acum aceasta!

SINELE: Tu crezi ca ai deprinderile necesare cat sa iubesti la nivelul pe care il pretinzi? Si care crezi tu ca sunt aceste deprinderi de baza ce te propulseaza intr-o iubire inalta?

EGO-ul: .........

SINELE: Ce spui de comunicare? Comunici cu partenerul tot ceea ce simti? Il intrebi vreodata ceea ce simte el in raport cu alegerile tale sau cu ale lui? Reusesti vreodata sa nu te simti ofensat sau implicat in feed-backul pe care il primesti? Reusesti sa fii un ascultator obiectiv?

EGO-ul: Eu nu prea comunic. Prefer sa raspund altfel sau sa demonstrez ca iubesc decat sa vorbesc cantitati enorme de cuvinte fara sens.

SINELE: Hai sa vedem cand ai invatat sa taci in comunicarea iubirii? Si mai ales cand ai invatat sa demonstrezi, asa cum ai spus, ca iubesti? Ce iti amintesti tu despre cuvintele de iubire pe care le-ai primit in viata ta pana acum? Ai avut o copilarie in care ai fost apreciat in cuvinte, ai fost intrebat cine esti, ce simti, de ce simti, cum ai vrea sa primesti?

SUBCONSIENTUL: Mama nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste! Mi-a demonstrat insa intotdeauna ca o face.

SINELE: Te-a afectat ca nu ai auzit cuvintele acestea atunci?

SUBCONSTIENTUL: Mi-am dorit intotdeauna sa le aud. Cand mi s-a spus prima data „Te iubesc!”, apoi cand am primit dovezi scrise sau spuse de iubire, mi s-au parut dovezi de slabiciune, linguseala, lipsa de putere si, evident, false. Pentru mine a fost mai important sa mi se demonstreze iubirea decat sa mi se spuna.

SINELE: Din lipsa acestei deprinderi de comunicare tu ai ales sa te inchizi in tine, sa iti sacrifici energia feminina manifestata in tandrete, vulnerabilitate, duiosie, romantism si mai ales credinta. Tu ai invatat de atunci sa nu comunici cu Tine, cu Sufletul tau si sa nu ti-l asculti. Cu atat mai mult, ai ales sa iti fii propriul tau ghid, delegandu-ti Mintea in rezolvari ale situatiilor. Ai eliminat hazardul si ai impus control relatiilor in care te-ai implicat. Ai eliminat conectarea cu ratiunile superioare legate de mistic, magic, divin, asociind astfel iubirii ratiuni pragmatice de putere, demonstratie si control. Practic, ai creat o asteptare a unui partener executant, raspunzand unei grile de valori impuse sau unei „fise a postului”, ucigandu-i inconstient libertatea de a fi autentic. Orice te scoate din confortul Mintii tale devine amenintator si fals, te aduce in lupte de putere, iti activeaza energia masculina in control, uitand sa evaluezi ceea ce simti cu adevarat. Poate de aceea pretinzi ca iubesti de „mori”, pentru ca partenerul indeplineste grila de valori prestabilita, insa real tu nu iti cunosti partenerul in ecuatia sa personala, dar nu te cunosti nici pe tine.

Deprinderea de a asculta si de a empatiza nu exista cu adevarat pentru ca ea te-ar intoarce la matricea de baza, familia dintai, unde tu nu ai fost ascultat si nu ai fost incurajat sa existi, sa te descoperi, sa te manifesti altfel decat ai tai au ales in control.

EGO-ul: Te contrazic. Sunt un ascultator foarte bun. Stiu sa tac chiar si atunci cand ma deranjeaza ceva foarte tare. Asta nu este o dovada de consideratie fata de partener?

SINELE: Este o iluzie a comunicarii si ascultarii empatice. Tu demonstrezi in ipostaza aceasta suprematia ta fata de partener pentru ca iti impui sa faci asta. Real tu nu il asculti, nu ii urmaresti mecanismele, nu il privesti in nevoile lui, nu ii descoperi cauzele ce i-au declansat comportamentele, ci acumulezi acele dovezi plus sau minus pentru care merita sa fie partenerul tau sau care iti configureaza controlul.

In cel mai bun caz, ramai in ascultare sacrificandu-te. Vei alege mereu sa demonstrezi ca esti puternic si adesea un sprijin, ignorandu-ti propriile nevoi. E o iluzie a puterii tale interioare. Cu cat asculti mai mult pe celalalt, cu cat te implici mai mult in viata celuilalt, cu cat pretinzi ca il ajuti, cu atat fugi de tine mai mult, cu atat te simti important. Stima ta de sine jubileaza in a deveni indispensabil celuilalt, insa stima ta de sine nu are feed-backul propriu al valorilor, ci al atasamentelor pe care celalalt ti le asociaza. Este o forma subtila de control. Iti construiesti controlul si il manifesti. Stiind mai mult, nu vei putea fi surprins, nu vei putea fi lovit, te pregatesti pentru asta cu fiecare rezolvare a celuilalt.

Esential, ti-e frica sa pierzi. Ti-e frica sa risti. Ti-e frica sa faci acelasi lucru cu tine descoperindu-ti slabiciunile. Ti-e frica sa afli ca esti la fel de „slab” ca celalalt pentru ca ti-ai pierde rolul.

Cum ai supravietui tu cu Tine, fara a avea rolul acesta? Ai suficiente motive in acest moment pentru care sa te iubesti? Stii cine esti cu adevarat? Stii ce este frumos in tine? Stii care iti sunt atu-urile si care iti sunt slabiciunile? Ori poate orice raspuns la intrebarile de mai sus sunt raspunsurile pentru care celalalt te considera minunat? In mintea ta esti minunat pentru ca partenerul te considera astfel, mai ales pentru rolul creat, dar nu pentru ca tu ai aceeasi convingere fata de tine.

Cand ai ales pentru prima data in aceasta viata sa nu te mai iubesti?

SUBCONSTIENTUL: Cand am inteles ca ceea ce sunt eu nu este suficient pentru a iesi in evidenta. Eram copil. Nu am sclipit la nicio olimpiada prea tare, nu am scris poezii, nu am avut corpul fizic extrem de atragator incat sa intorc capetele, nu am avut banii care sa cumpere oamenii si parerile lor, nu am avut un prieten care sa-si fi dat viata pentru mine, nu am avut o sora sau un frate care sa ma fi asteptat acasa, nu am avut parinti care sa ma fi strigat pe nume cu adevarat. Am fost si m-am considerat o umbra printre ceilalti cu gandul ca nu ar fi sesizat nimeni daca nu as mai fi venit a doua zi la scoala.

SINELE: Crezi ca acum te-ar sesiza cineva daca ai disparea?

EGO-ul: Putini, dar le-ar trece repede.

SINELE: Cum te simti cu asta?

EGO-ul: M-am invatat cu asta. Sunt OK cu viata mea. De mult timp am acceptat sa nu fiu atat de important pentru toti.

SINELE: Cand ai sa alegi sa fii important pentru tine? Cand ai sa alegi sa nu mai pretinzi celorlalti ceea ce nu iti oferi singur?

EGO-ul: Nu le cer nimic. Sunt OK daca ma lasa in pace si imi traiesc viata de acum incolo singur.

SINELE: Tocmai despre asta este vorba. Te simti singur si fugi de tine pentru ca tu ai evaluat de foarte mult timp ca nu ai ce sa gasesti in tine, ca acolo nu este nimic spectaculos sau special cat sa opresti pe cineva pe loc pentru totdeauna. In schimb, cand ti s-a daruit ai ales un rol, dar tot nu ti-ai dat voie sa fii autentic.  

Daca cel pe care il iubesti foarte tare ar pleca, ai mai fi in echilibru?

EGO-ul: Nu. As suferi. Nu as intelege de ce m-ar parasi, insa as reusi pana la urma sa fiu OK. M-as inchide si nu as mai iubi niciodata.

SINELE: Este o continuare a deprinderii de negare. Negi mai departe ceea ce negi deja: PE TINE!

Intoarce-te in punctul alegerii de a nu te mai iubi. Ce protagonisti ai acolo? Parintii? Colegii? Trauma situationala din clasa x? Tradarea prietenei cu bani din gimnaziu? Cauta exact momentul si vezi ce ti-ai fi dorit sa ai acolo cat sa fi ramas in echilibru, cat sa nu fi suferit atat de tare?

SUBCONSTIENTUL:  Totul, mama, tata, colegii, lipsurile, corpul fizic etc.

SINELE: Priveste-te pe tine la acea varsta. Spune-ti tie tot ceea ce te-ar fi facut puternic? Apreciaza-ti copilul din tine cu toate cuvintele de care aveai nevoie atunci. Iubeste-te! Spune-ti ca esti frumos/frumoasa! Ca te iubesti! Ca te apreciezi pentru toate darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu cand te-ai nascut. Care sunt acestea? Iti amintesti? Spune-ti ca tu contezi si ca iti esti tie insuti/insati importanta, cel/cea mai important/-a! Imagineaza-ti ca te invalui cu lumina si ca predai in lumina toate emotiile negative pe care le-ai creat atunci cu voie sau fara voie, impotriva Sufletului tau.

Cere-ti iertare tie insuti/insati pentru toate traumele create, pentru toate emotiile autodistructive, pentru toate alegerile de negare a ceea ce esti. Vizualizeaza Lumina de vindecare ca topeste toate acestea, ca te inconjoara protejandu-te si ca patrunde in tine, izvorand apoi din interior spre exterior. Emani Lumina si stralucesti. Esti in echilibru perfect cu tot ceea ce este frumos in tine.

Intreaba-te acum ce iubesti cel mai mult in tine. Asculta-ti vocea interioara ce iti rosteste cine esti. Pastreaza aceste informatii in mintea ta, incat sa le reactivezi de fiecare data cand simti ca te negi din nou.

Deprinderile pe care tu trebuie sa ti le creezi sunt in primul rand legate de Tine, apoi legate de orice persoana exista in matricea ta. Tu pe Tine trebuie sa te asculti! Tu pe Tine trebuie sa te intrebi daca esti fericit! Tu pe Tine trebuie sa te auzi ce cale te conduce mai aproape de a fi fericit! Tie trebuie sa-ti acorzi timp de calitate. Tie trebuie sa iti accepti trecutul intelegand cauzele celorlalti in a-ti fi fost agresori. Tu trebuie sa te iubesti cu grija, cu tandrete, cu romantism, cu povestea magica a implinirii!

Dupa ce vei exersa toate acestea, vei iesi din sfera nevoilor interioare, nu vei mai crea atasamente fata de cei pe care ii atragi sa ti le arate sau sa ti le rezolve, vei reusi sa te exprimi cu adevarat si sa manifesti cu adevarat iubirea, vei reusi sa recunosti in celalalt adevaratul partener.

SINELE: Ai mai iubit pana acum cu aceeasi forta pe care o pretinzi? Ai mai avut vreodata vreo mare iubire?

SUBCONSTIENTUL: Cred ca e vorba de prima iubire. Asta este intotdeauna cea mai puternica pentru orice, desi nu ramane neaparat un reper. Acolo am iubit fara ratiuni. Un timp nu a contat ce urmeaza, ci doar ca se intampla. Cred ca a fost momentul cel mai fara control din viata mea. Nu m-a deranjat aceasta pentru ca nu aveam planuri.

SINELE: Cu partenerul de acum, pe care il iubesti, ai planuri? Ce inseamna planuri pentru tine?

EGO-ul: DA, am planuri, pentru ca il iubesc si pentru ca vreau sa traiesc cat mai mult si in cat mai multe forme aceasta iubire. Planurile presupun ca amandoi ne dorim acelasi lucru si il exprimam.

SINELE: Nu crezi ca este tot o forma de control a ceea ce ai dobandit deja sau fata de ceea ce inseamna a fi sigur? Nu crezi ca intr-o forma subtila este tot o nevoie de a poseda tot ceea ce tu consideri a fi perfect? Ca sa intelegi aceasta, atunci cand ai plecat din prima iubire, nefacandu-ti planuri, te-a afectat incat sa consideri ca niciodata in viata aceasta nu vei mai primi ceea ce ai pierdut?

SUBCONSTIENTUL: Nu. Stiam ca este o etapa. Stiam ca vor fi alte experiente. Am fost OK sa cred mai departe, insa am suferit.

SINELE: Daca acum s-ar termina relatia pe care tu o consideri perfecta, ai fi OK?

EGO-ul: NU! Categoric NU!

SINELE: De ce?

EGO-ul: Acum as simti ca nu as mai putea niciodata avea ceea ce am acum. As simti ca pierd tot, ca ma pierd pe mine.

SINELE: Daca relatia aceasta ar fi bazata pe iubire si nu pe nevoi, ai ramane tot Tu, intreg si autentic, chiar si daca relatia nu ar mai exista in plan fizic. Nu ai cum sa pierzi ceea ce esti, intelegi? Poti cel mult sa te imbogatesti cu o experienta de iubire, poti sa ai alt nivel de cunoastere, alt nivel de manifestare, dar in niciun caz nu vei fi mai putin in iubire, dupa o experienta de iubire. Sentimentul de pierdere vine din proiectiile pe care nevoile le fac in atasamentul fata de partener. Pierzi de fapt acea parte din tine care, nesustinandu-se singura, se sustine de un partener. Este acel mecanism de delegare a celuilalt in rezolvarile interioare personale. E ca si cum ti-ai pierde angajatii peste noapte, iar businessul tau ar ramane o vreme descoperit. Pe cand a iubi cu adevarat nu creeaza dependente. A iubi este un parteneriat in care fiecare redevine un intreg. Iluzia jumatatilor de masura pe care o primim de la parintii nostri sau de la subconstientul colectiv este o eroare. Daca intri intr-o relatie ca jumatate de masura, cu bucuria ca ti-ai intalnit jumatatea, intotdeauna te vei simti dezechilibrat si dependent de jumatatea investita.

Gandeste-te la prima iubire de care mi-ai spus. Mai ai resentimente?

SUBCONSTIENTUL: NU! Imi amintesc cu drag doar de lucrurile frumoase ale relatiei.

SINELE: Ai reusit sa iubesti mai departe fara sa fi facut comparatii sau fara sa te fi gandit la acest reper?

EGO-ul: M-am simtit vinovat deseori de sentimentele ce imi apareau in minte de fiecare data cand ma gandeam la prima iubire. Mi se parea nefiresc sa iubesc urmatorul partener si in acelasi timp sa simt ca inca il mai iubesc pe primul.

SINELE: Nu ai de ce sa te simti vinovat. Iubirea nu se termina ca si cum ai incheia un contract. Iubirea nu se stinge atunci cand pleci din casa in care ai locuit cu partenerul, nu se termina cu foaia de divort, nu se termina cu mesajul de „Adio!”, nu dispare cu urmatoarea relatie. Noi nu suntem educati sa iubim neconditionat, incat presupunerea ca a iesi dintr-o relatie atrage neaparat sfarsitul iubirii investite este evident o iluzie. Ego-ul vine si sustine incapacitatea de iubire cu furia pe sine sau pe celalalt, cu starile de vinovatie, cu sacrificiul, cu victimizarea pentru a-si justifica pierderea si a-si crea un rol in experienta traita.

Daca atunci cand pleci dintr-o relatie in care ai crezut ca ai iubit nu iti mai ramane nimic, ci te intorci cu ignoranta si detasare ori deseori furie catre cel pe care l-ai iubit, inseamna ca nu ai iubit cu adevarat. Cand pleci si nu ramane nimic inseamna ca tot ce ai pretins despre iubire a fost o suma a nevoilor tale si ale celuilalt. Daca aceste nevoi s-au sincronizat perfect in a se sustine una pe cealalta, atunci ai trait doar iluzia iubirii, in convingerea Ego-ului ca a dat tot si ca a sfarsit victima, alegand apoi fie sa se resemneze, fie sa piarda, fie sa sufere mai departe.

Cand iubesti cu adevarat nu e vorba despre o suma a conditiilor pe care celalalt le indeplineste perfect pentru ca tu sa te simti perfect, ci este vorba despre sansa pe care ti-o oferi Sufletului tau in a atinge vibratia iubirii.  

Iubirea este un nivel de manifestare a Sinelui in neconditionare, este o conectare cu Divinitatea in intelegerea profunda a tot ceea ce este Divinitatea. Cand esti acolo, in Iubire, Divinitatea priveste prin tine pe celalalt, iar tu devii martorul desavarsit al acestei experiente de iubire. Tu primesti ratiunea superioara a ceea ce reprezinta celalalt, ii intelegi manifestarile si le integrezi, acceptandu-le neconditionat, fie ca este vorba de Ego, fie ca este vorba de Suflet.

Cand iubesti cu adevarat, totul este perfect, fara criterii si judecati de valoare. Emotia negativa devine constructiva, experienta traumatizanta a cuplului devine initiatica, partenerul devine Sine Superior si Rol in acelasi timp. Intelegi pur-si-simplu, dincolo de Minte. Simti iubirea fara justificari si o manifesti, chiar daca mintea iti dicteaza ca „nu merita” celalalt.

Cand iubesti cu adevarat, te simti privilegiat, fie ca pierzi, fie ca poti castiga. Esti fericit in sine ca ai acces sa traiesti experienta iubirii. Nu simti sa posezi, ci simti sa fii cat mai mult. Nu limitezi, ci simti sa amplifici in celalalt capacitatea de a iubi, depasindu-si limitele.

Cand iubesti cu adevarat, trairea este consistenta si sublima. Esti pasional cu adevarat si impartasesti prin totul tau bucurie. Esti deplin si te simti intreg. Nu vrei sa schimbi nimic, ci doar sa fii mai mult si sa manifesti mai mult.

Cand iubesti cu adevarat, Dumnezeu se manifesta in tine, oferindu-ti sansa sa fii creator in constiinta creatiei. Simti cu adevarat ca atunci crezi. Simti ca orice ti-ai propune se va realiza. Stii ca nicio piedica nu reprezinta un final fatalist, ci marcheaza un alt nivel pe care il urci ca sa evoluezi.

Cand iubesti esti liber. Esti liber de reguli, judecati, proiectii si nevoi pentru ca esti TU cu adevarat. Nu conteaza ce urmeaza, ci conteaza ce ESTE ACUM SI AICI. Conteaza doar sa fii prezent. Tot ceea ce urmeaza, fara scenarii impuse, fara judecata finalului sau a perpetuarii relatiei, este doar un efect a tot ceea ce alegi in prezent in a fi cat mai prezent in Iubire. Iubirea este accesul la Sinele tau care insumeaza toate experientele de iubire din toate vietile anterioare si iti releva cea mai buna alegere in a le vindeca pe acestea si a alege mai mult. Aceasta inseamna sa nu-ti fie frica ori sa te simti vinovat cand afirmi ca iubesti pe toti cei pe care i-ai iubit intr-o viata cu adevarat, ca inca o faci, ci inseamna sa iti integrezi trecutul cu nivelurile de initiere pe care le aveai, sa le afirmi si sa te bucuri de ele pentru ca ele te-au propulsat in intelegerea si manifestarea de acum si aici. E ca in circuitul scolar, cand tu in clasa intai ai iubit pe colegul de banca, cand tu in gimnaziu pe baiatul de la liceu, cand tot tu student ai iubit-o pe ea etc. Esti tot tu! Iar toate iubirile pe care le afirmi sunt straturi ale evolutiei tale. Impaca-te cu ele pentru ca fara acestea nu ai fi ajuns aici.

Impaca-te cu EGO-ul tau pentru ca el te-a motivat sa alegi, el te-a ambitionat sa vrei sa-ti fie mai bine, el te-a propulsat pe o scara superioara a nevoilor, astfel ca tu, satisfacandu-le, sa evoluezi mai departe, EGO-ul ti-a creat rolul de victima ca sa te poti compara cu cei care nu sunt, dandu-ti valoarea a ceea ce nu esti si a ceea ce vrei sa devii, el ti-a dictat criterii pe care sa le urmezi pentru a fi ordonat si structurat in alegeri, el ti-a creat iluzii pentru a le experimenta, el te-a umilit pentru a te infuria si a tipa in tine ca esti mai mult de atat. Gratie EGO-ului, tu ai putut sa traversezi provocarile pe care le-ai intampinat, intelegand de fiecare data ce nu trebuie sa fii, intelegand ceea ce nu mai trebuie sa alegi. Sufletul ti-a oferit inspiratie sa te bucuri de toate experientele EGO-ului si sa cresti, iar Sinele tau ti-a aratat Calea Binelui tau Cel mai Inalt.

Toate particularitatile tale sunt PERFECTE ca tu sa iti desavarsesti experienta Iubirii pe Pamant.

Iti doresc sa descoperi profund care sunt nevoile tale de a iubi, sa ti le vindeci si sa atragi Iubirea perfecta Sufletului tau!

Va pregatesc cat de curand o intalnire cu EGO-ul in sansa ca acesta sa devina prietenul vostru de Suflet. Va urma.

 

Ana Mardari

19 februarie 2015