Fumatul
este o experienta umana, complexa prin trairile si actiunile pe care le implica.
As crede ca este printre putinele experiente nocive, din punct de vedere fizic
si energetic, ce este tolerata sau chiar considerata pozitiva.
Remarci
de genul: “Macar atat sa-mi ofer si mie…”,
“E singura mea placere…”, “Ma simt special/a sau aparte ca fumez” etc. sunt
cele pe care le folosim adesea in scopul autoconvingerii ca da, acest rau este
unul extraordinar de pozitiv, necesar in viata noastra.
Fumez si eu, altfel nu mi-as permite sa deschid acest subiect,
pretinzand ca stiu cum se poate rezolva. Sugestiile pe care le propun inseamna
trairi personale intense, emotii si alegeri negative sau revelatii, insumand propria-mi
zbatere in a evolua interior.
Cred
ca am experimentat cam toate trairile unui fumator, cu diferenta
particularitatilor ce ne fac unici.
Am inceput ca adolescent in ziua cand am
facut 18 ani. Mi s-a parut o actiune teribila si cumva adulta. Prietena mea de
atunci fuma lejer de mult timp si cred ca o invidiam pentru libertatea de a
face lucruri nepermise. Nu am simtit nicio placere in primul fum, dimpotriva, am
resimtit umilinta de a nu face asta la fel de bine precum prietena mea. Nu am dorit sa imi fac un obicei, insa teribilismul si nevoia de a apartine grupului
m-au afisat deseori cu cate o tigara de pufait. Nu as marca in acest inceput
decat stimulii cu care se confrunta un tanar in fata acestei provocari, iar o
data cu ea, pastrand nevoile interioare, in fata altor provocari negative.
Cu
timpul, si nu imediat dupa cei 18 ani, ci mai tarziu, am inceput sa intru in
randul fumatorilor „profesionisti”. Dupa multi ani, simtind ca imi fac rau
fizic sau avand cate o criza de constiinta in fata Divinitatii, am incercat sa
ma las. De multe ori s-a intamplat aceasta, dar de fiecare data am revenit cu
mai multa dependenta si cu resemnarea ca nu pot abandona acest viciu. Am trait
furia pe mine in diferite forme. Apoi am acceptat ca am nevoie sa ma ajut sa
renunt, incat am inceput sa aplic tot felul de tehnici de pacaleala si
autoimunizare.
Mi-a fost greu sa rezist acelor perioade de pauza ce incepeau de
la 2-3 zile si continuau cel mult o sapatamana-doua. Eram irascibila si de
nerecunoscut mie insami, dar mi-am asumat aceasta nervozitate sub pretextul
eliberarii nicotinei din sange. Uneori furia crestea intr-atat, incat renuntam
inopinat la toate eforturile sustinute. Am regasit in acel abandon o traire de
autovictimizare si masochism, ca si cum consimteam la un complot general de a
mi se face rau, participand in nepasarea de mine si de sanatatea mea.
Starile
durau un timp, apoi rutina dulce a deprinderii imi ineca chinurile in cestile
aromate si fierbinti de cafea. Reveneam in starea de bine cu mine si in
trairile unui merit pe deplin castigat, acela de a-mi acorda si eu „macar atat,
doar pentru mine”.
Pe
masura ce am devenit atenta la initieri si evolutia mea interioara, am inceput
sa caut traduceri diferite fumatului meu. Astfel, mi-am provocat „lasari”, dar
fara sa mai pretind rezultatul, ci doar sa ma observ in mecanismul de a ma reapuca.
Ce
anume ma determina sa revin atat de vehement? Ce anume ma tine legata de acest
fumat?
Astfel
am ajuns cu mine la cauzele subtile ale
fumatului.
Sper ca relatarea de mai jos sa va determine sa vi le
descoperiti pe ale voastre, fie ca renuntati la fumat, fie ca nu.
Intr-una
din acele incercari esuate de „lasat” am avut o revelatie profunda.
M-am
dus cu mintea in timpul primei emotii puternice asociate fumatului. A fost o
comanda mentala, gen: Care este prima emotie puternica
asociata dorintei mele de a fuma?
Nu
am regasit-o la 18 ani, ci in alta etapa a vietii mele.
In
’99 am fost plecata in State, intr-o tabara terapeutica pentru persoane cu
handicapuri fizice si psihice, ca si counsellor. A fost o experienta crunta
pentru maturitatea mea de atunci pentru ca m-am simtit singura, izolata,
prizoniera intr-un contract si intr-o tara straina si foarte departe de
protectia familiei si a celor dragi (iubitul de atunci, mama, orasul meu natal,
tara in sine). Nu am gasit in nimeni siguranta de care aveam nevoie, incat sa
fiu in echilibru, asa ca m-am inchis si mai profund in carcera gandurilor si
trairilor negative.
In
acea perioada am sesizat la un moment dat ca exista o stare de bine, o traire
libera de reguli si contracte in grupul celor care fumau. Imi doream sa fiu
printre ei, pretinzand ca mi-ar fi fost suficient sa imi vindec propria-mi
insingurare. Deci, m-am apucat de fumat. Locul acestora era departe de spatiile
de terapie sau de cladiri, inspre iesirea din acel campus. Drumul pana la masa
de fumat in sine iti transmitea subliminal ideea de evadare, cat si locatia in
sine, rupta de toti. Am inceput sa ma destind, fugind din ce in ce mai des catre
acel loc, pana am ajuns la un pachet si ... de fugi pe zi.
In
descoperirea acestei scene mentale, am inteles ca atunci, la 21 de ani, eu mi-am indus subconstientului mesajul ca Fumatul
este cel mai bun prieten al meu! Mai mult, fumatul, ca prieten mental,
devenise independent de grupul fumatorilor. Era suficient sa ma simt daramata
intr-un moment ca sa-mi doresc puternic sa ajung la masa fumatului singura si
sa fumez o tigara. Atfel, emotiile insingurarii au inradacinat in subconstient
un personaj bine definit: fumatul devenise – si s-a dezvoltat in timp – cel mai
bun prieten al meu, cel mai neconditionat pentru ca era silentios, iar eu imi
puteam descarca suferintele si frustrarile in minutele acelea de fumat, era
prietenul saritor ce isi manifesta prezenta cu fiecare tresarire negativa a
mea.
Intr-un cuvant, atunci si acolo, fumatul a devenit cel mai total prieten
doar al meu. Astfel se explica formula unora de a pretinde ca fumatul este ceva
doar pentru ei sau ca li se cuvine. In esenta si subtilul acestor oameni,
aceste formule nu fac altceva decat sa consolideze atasamente prin asocierea
starilor de bine, asa cum am facut si eu delegandu-i prietenului meu mental si
energetic rezolvarile mele interioare.
Bun,
revelatia acestei prietenii educate fascinant in timp, de la dedicari trup si
suflet, la emotii pozitive si la comenzi subliminale de afirmare a fumatului,
mi-a tradus in cele din urma si motivul pentru care nu reusisem pana atunci sa
ma si las.
Mecanismul
interior este fascinant, incat uneori am senzatie de univers paralel cu mine in
care ma afund ori in care fac salturi de cunoastere.
De
ce nu reusisem sa ma las???
Atunci
cand eu mi-am propus rational sa renunt, subconstientul a preluat comanda in
toata matricea mea interioara, acolo unde existau deja inradacinate principii,
crezuri si valori. Una dintre aceste valori morale puternice tinea de
fidelitatea, loialitatea si daruirea neconditionata, totala, fata de prieteni.
Asa am fost educata, asa m-am autoeducat si eu.
Cand
am lansat dorinta de a ma lasa de fumat, la nivel subtil aceasta dorinta a fost
o comanda de a ma „lepada” de cel mai bun prieten al meu, adica fumatul.
Subconstientul nu a procesat datele constiente, ci emotiile din spatele
acestora.
Ei,
cum sa fi plecat prietenul meu drag din matricea mea si eu cum sa-l fi lasat
alungat?
Astfel,
fumatul imi emitea reactii care nu tineau de nicotina din sange, ci de emotiile
tradarii si traumei provocate acestui prieten minunat. Asa mi-am explicat
starile de agresivitate pe care le-am resimtit de fiecare data cand mi-am
propus sa nu mai fumez, asa mi-am explicat irascibilitatea, asa am inteles
sacrificiul si victimizarea in a ma reapuca, tot ca o atitudine asociata
loialitatii mele in prietenii: tu contezi in primul rand, eu iti sunt tie cu
toata fiinta mea!
Intelegand
pactul acesta periculos dintre entitatea Fumat si mine, am decis o abordare „prieteneasca”,
astfel incat rezultatul „lasatului” sa nu lase urme adanci in constiinta mea
subtila.
Deci,
a urmat o alta meditatie, ceea ce si tu poti face.
Mi-am
invocat mental entitatea Fumat, prietenul meu de suflet, in ideea de a comunica
si a decide de comun acord ruperea „contractului”.
Inainte
de orice meditatie, iti recomand sa invoci pe Doamne asa cum simti tu: fie o
rugaciune, fie te relaxezi, fie iti focusezi energia pe iubire etc., incat rezolvarile
sa nu parvina din ratiune, ci din conectare.
Aparitia
mentala a Fumatului a fost spectaculoasa: aveam un prieten extrem de bun si
frumos. Constient mi s-a parut hilar sa arate atat de spritual si de bine.
Am
incercat un dialog mental, gen:
- Te invoc pe tine, dorinta de a fuma/Fumatul, pentru a sta de vorba cu tine...
- Iti multumesc ca ai venit. Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi in tot acest timp si m-ai sustinut in insigurarea mea. Iti multumesc ca mi-ai fost un prieten atat de loial si de bun, ca m-ai ascultat de atatea ori, ca m-ai alinat cand plangeam sau cand sufeream.... etc.
- Spune-mi ce anume as putea sa fac pentru a te elibera de mine? Ce ti-ai dori la schimb pentru a rupe legatura energetica cu mine?
Prietenul Fumatul:
- Mi-as dori sa nu mai fiu singur, sa nu ma mai simt singur, mi-as dori sa fiu special in viata celor pe care ii iubesc, mi-as dori sa fiu ascultat, mi-as dori sa fiu incurajat si descoperit cat de minunat sunt.
- Realizez ca acestea toate sunt proiectiile nevoilor mele subtile. Stiu ca prin ele s-a creat o legatura energetica puternica pe care trebuie s-o eliminam.
- Te rog pe Tine, Doamne/ Te invoc pe Tine, Doamne, sa topesti cu Lumina, cu Iubire toate legaturile pe care le stiu sau nu le stiu ca-mi pricinuiesc rau, dintre mine si Fumat/Dorinta de a fuma!
- Te rog pe Tine, Doamne, sa creezi Fumatului echilibrul perfect si sa-i oferi tot ceea ce il face fericit. Il vizualizez pe Fumat intr-un cuplu fericit. Fumatul meu nu mai este singur, ci fericit alaturi de o energie de acelasi tip.
- Te rog, Doamne, absoarbe in Lumina aceasta energie a Fumatului. Elibereaza-ma acum de tot ceea ce stiu sau nu stiu ca e in detrimentul Binelui meu cel Mai Inalt!
- Imi cer iertare tie, Fumatule, pentru ca te-am tinut legat de mine si ti-am pricinuit rau cu voie sau fara voie. Iarta-ma! Te eliberez de mine, acum! Iti multumesc!
- Vizualizez fumatul ridicandu-se usor in Lumina, in bula de energie recontruita perfect Yin-Yang, el-ea. Formulez comenzi si multumesc mental acelui prea-minunat prieten al existentei mele.
- Te rog pe Tine, Doamne, umple acest gol subtil al meu cu energia Iubirii, activeaza-mi Puterea interioara, pacea launtrica, capacitatea de a alege sa fiu fericita si in echilibru perfect cu mine insami.
- Iti multumesc!
Dupa
aceasta despartire energetica si mentala, a doua zi am descoperit extaziata
prima reusita de „lasat” veritabila:
Era ora 12.00, in jurul pranzului, cand
MI-AM AMINTIT!!!! ca eu nu am fumat si ca nu am baut cafea in acea zi. In mod
curent, obisnuiam sa am vreo 3 cafele si jumatate de pachet fumat pana la acea
ora. A fost spectaculos sa descopar cat de mult s-a eliberat o data cu plecarea
acelui prieten.
Urmatoarele luni au fost minunate. Traiam zi de zi sentimentul ca nu as fi fumat
niciodata, iar asta nu a implicat decat acea revelatie si acel dialog mental.
Multumesc
Universului pentru aceasta experienta caci, datorita ei, am inceput procesul de
eliberare a multor altor atasamente si de vindecare interioara.
-----------------------------------------------------
Daca
vrei sa te lasi de fumat, descopera mai intai in tine ce anume l-a creat pe acesta?
Intreaba-te
intr-o meditatie:
- Ce anume din mine a creat dorinta de a fuma?
- Fumatule, ce anume din mine te-a creat sau te tine legat in subconstient?
Apoi,
urmarind firul de mai sus, descopera experienta de viata in care a luat
nastere. Descopera emotia cea mai puternica, apoi incearca sa o gestionezi,
pana la comenzi de vindecare concreta.
E
suficient sa predai lui Dumnezeu intreaga vindecare:
- Doamne, Te rog vindeca in mine toate emotiile, toate blocajele, tot ceea ce stiu sau nu stiu ca e in detrimentul Binelui meu superior. Multumesc si accept vindecarea perfecta!
Daca simti sa fii condus intr-o calatorie in subconstientul tau, pentru
vindecarea de fumat, te astept cu drag la cabinet.
-----------------------------------------------------
Tu ce cauze ai descoperit in tine?
Scrie despre ele si impartaseste-ne experienta ta si reusita.
Ana Mardari, 16 mai 2013
Asta m-am intrebat si eu acum Ana, cand vei mai ajunge la Bucuresti as vrea sa mergem impreuna in aceasta calatorie.
RăspundețiȘtergereCu mare drag! Nu stiu cand voi ajunge, dar te invit sa vezi muntii din Piatra si sa-ti oferi o calatorie complexa, concreta si mental-simbolica.
ȘtergerePana atunci, fie Bucuresti, fie Pitra, ma voi gandi la o solutie ca sa grabim rezolvarile. Te tin la curent.