Cum te poti lasa de fumat?


Fumatul este o experienta umana, complexa prin trairile si actiunile pe care le implica. As crede ca este printre putinele experiente nocive, din punct de vedere fizic si energetic, ce este tolerata sau chiar considerata pozitiva.

Remarci de genul: “Macar atat sa-mi ofer si mie…”, “E singura mea placere…”, “Ma simt special/a sau aparte ca fumez” etc. sunt cele pe care le folosim adesea in scopul autoconvingerii ca da, acest rau este unul extraordinar de pozitiv, necesar in viata noastra.

Fumez si eu, altfel nu mi-as permite sa deschid acest subiect, pretinzand ca stiu cum se poate rezolva. Sugestiile pe care le propun inseamna trairi personale intense, emotii si alegeri negative sau revelatii, insumand propria-mi zbatere in a evolua interior.

Cred ca am experimentat cam toate trairile unui fumator, cu diferenta particularitatilor ce ne fac unici. 
Am inceput ca adolescent in ziua cand am facut 18 ani. Mi s-a parut o actiune teribila si cumva adulta. Prietena mea de atunci fuma lejer de mult timp si cred ca o invidiam pentru libertatea de a face lucruri nepermise. Nu am simtit nicio placere in primul fum, dimpotriva, am resimtit umilinta de a nu face asta la fel de bine precum prietena mea. Nu am dorit sa imi fac un obicei, insa teribilismul si nevoia de a apartine grupului m-au afisat deseori cu cate o tigara de pufait. Nu as marca in acest inceput decat stimulii cu care se confrunta un tanar in fata acestei provocari, iar o data cu ea, pastrand nevoile interioare, in fata altor provocari negative.


Cu timpul, si nu imediat dupa cei 18 ani, ci mai tarziu, am inceput sa intru in randul fumatorilor „profesionisti”. Dupa multi ani, simtind ca imi fac rau fizic sau avand cate o criza de constiinta in fata Divinitatii, am incercat sa ma las. De multe ori s-a intamplat aceasta, dar de fiecare data am revenit cu mai multa dependenta si cu resemnarea ca nu pot abandona acest viciu. Am trait furia pe mine in diferite forme. Apoi am acceptat ca am nevoie sa ma ajut sa renunt, incat am inceput sa aplic tot felul de tehnici de pacaleala si autoimunizare. 
Mi-a fost greu sa rezist acelor perioade de pauza ce incepeau de la 2-3 zile si continuau cel mult o sapatamana-doua. Eram irascibila si de nerecunoscut mie insami, dar mi-am asumat aceasta nervozitate sub pretextul eliberarii nicotinei din sange. Uneori furia crestea intr-atat, incat renuntam inopinat la toate eforturile sustinute. Am regasit in acel abandon o traire de autovictimizare si masochism, ca si cum consimteam la un complot general de a mi se face rau, participand in nepasarea de mine si de sanatatea mea. 
Starile durau un timp, apoi rutina dulce a deprinderii imi ineca chinurile in cestile aromate si fierbinti de cafea. Reveneam in starea de bine cu mine si in trairile unui merit pe deplin castigat, acela de a-mi acorda si eu „macar atat, doar pentru mine”.

Pe masura ce am devenit atenta la initieri si evolutia mea interioara, am inceput sa caut traduceri diferite fumatului meu. Astfel, mi-am provocat „lasari”, dar fara sa mai pretind rezultatul, ci doar sa ma observ in mecanismul de a ma reapuca.

Ce anume ma determina sa revin atat de vehement? Ce anume ma tine legata de acest fumat?

Astfel am ajuns cu mine la cauzele subtile ale fumatului. 
Sper ca relatarea de mai jos sa va determine sa vi le descoperiti pe ale voastre, fie ca renuntati la fumat, fie ca nu.

Intr-una din acele incercari esuate de „lasat” am avut o revelatie profunda.

M-am dus cu mintea in timpul primei emotii puternice asociate fumatului. A fost o comanda mentala, gen: Care este prima emotie puternica asociata dorintei mele de a fuma?

Nu am regasit-o la 18 ani, ci in alta etapa a vietii mele.

In ’99 am fost plecata in State, intr-o tabara terapeutica pentru persoane cu handicapuri fizice si psihice, ca si counsellor. A fost o experienta crunta pentru maturitatea mea de atunci pentru ca m-am simtit singura, izolata, prizoniera intr-un contract si intr-o tara straina si foarte departe de protectia familiei si a celor dragi (iubitul de atunci, mama, orasul meu natal, tara in sine). Nu am gasit in nimeni siguranta de care aveam nevoie, incat sa fiu in echilibru, asa ca m-am inchis si mai profund in carcera gandurilor si trairilor negative. 

In acea perioada am sesizat la un moment dat ca exista o stare de bine, o traire libera de reguli si contracte in grupul celor care fumau. Imi doream sa fiu printre ei, pretinzand ca mi-ar fi fost suficient sa imi vindec propria-mi insingurare. Deci, m-am apucat de fumat. Locul acestora era departe de spatiile de terapie sau de cladiri, inspre iesirea din acel campus. Drumul pana la masa de fumat in sine iti transmitea subliminal ideea de evadare, cat si locatia in sine, rupta de toti. Am inceput sa ma destind, fugind din ce in ce mai des catre acel loc, pana am ajuns la un pachet si ... de fugi pe zi. 

In descoperirea acestei scene mentale, am inteles ca atunci, la 21 de ani, eu mi-am indus subconstientului mesajul ca Fumatul este cel mai bun prieten al meu! Mai mult, fumatul, ca prieten mental, devenise independent de grupul fumatorilor. Era suficient sa ma simt daramata intr-un moment ca sa-mi doresc puternic sa ajung la masa fumatului singura si sa fumez o tigara. Atfel, emotiile insingurarii au inradacinat in subconstient un personaj bine definit: fumatul devenise – si s-a dezvoltat in timp – cel mai bun prieten al meu, cel mai neconditionat pentru ca era silentios, iar eu imi puteam descarca suferintele si frustrarile in minutele acelea de fumat, era prietenul saritor ce isi manifesta prezenta cu fiecare tresarire negativa a mea. 
Intr-un cuvant, atunci si acolo, fumatul a devenit cel mai total prieten doar al meu. Astfel se explica formula unora de a pretinde ca fumatul este ceva doar pentru ei sau ca li se cuvine. In esenta si subtilul acestor oameni, aceste formule nu fac altceva decat sa consolideze atasamente prin asocierea starilor de bine, asa cum am facut si eu delegandu-i prietenului meu mental si energetic rezolvarile mele interioare.

Bun, revelatia acestei prietenii educate fascinant in timp, de la dedicari trup si suflet, la emotii pozitive si la comenzi subliminale de afirmare a fumatului, mi-a tradus in cele din urma si motivul pentru care nu reusisem pana atunci sa ma si las.

Mecanismul interior este fascinant, incat uneori am senzatie de univers paralel cu mine in care ma afund ori in care fac salturi de cunoastere.

De ce nu reusisem sa ma las???

Atunci cand eu mi-am propus rational sa renunt, subconstientul a preluat comanda in toata matricea mea interioara, acolo unde existau deja inradacinate principii, crezuri si valori. Una dintre aceste valori morale puternice tinea de fidelitatea, loialitatea si daruirea neconditionata, totala, fata de prieteni. Asa am fost educata, asa m-am autoeducat si eu.

Cand am lansat dorinta de a ma lasa de fumat, la nivel subtil aceasta dorinta a fost o comanda de a ma „lepada” de cel mai bun prieten al meu, adica fumatul. Subconstientul nu a procesat datele constiente, ci emotiile din spatele acestora.

Ei, cum sa fi plecat prietenul meu drag din matricea mea si eu cum sa-l fi lasat alungat?

Astfel, fumatul imi emitea reactii care nu tineau de nicotina din sange, ci de emotiile tradarii si traumei provocate acestui prieten minunat. Asa mi-am explicat starile de agresivitate pe care le-am resimtit de fiecare data cand mi-am propus sa nu mai fumez, asa mi-am explicat irascibilitatea, asa am inteles sacrificiul si victimizarea in a ma reapuca, tot ca o atitudine asociata loialitatii mele in prietenii: tu contezi in primul rand, eu iti sunt tie cu toata fiinta mea!

Intelegand pactul acesta periculos dintre entitatea Fumat si mine, am decis o abordare „prieteneasca”, astfel incat rezultatul „lasatului” sa nu lase urme adanci in constiinta mea subtila.

Deci, a urmat o alta meditatie, ceea ce si tu poti face.

Mi-am invocat mental entitatea Fumat, prietenul meu de suflet, in ideea de a comunica si a decide de comun acord ruperea „contractului”.


Inainte de orice meditatie, iti recomand sa invoci pe Doamne asa cum simti tu: fie o rugaciune, fie te relaxezi, fie iti focusezi energia pe iubire etc., incat rezolvarile sa nu parvina din ratiune, ci din conectare.


Aparitia mentala a Fumatului a fost spectaculoasa: aveam un prieten extrem de bun si frumos. Constient mi s-a parut hilar sa arate atat de spritual si de bine.

Am incercat un dialog mental, gen:
  • Te invoc pe tine, dorinta de a fuma/Fumatul, pentru a sta de vorba cu tine...
  • Iti multumesc ca ai venit. Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi in tot acest timp si m-ai sustinut in insigurarea mea. Iti multumesc ca mi-ai fost un prieten atat de loial si de bun, ca m-ai ascultat de atatea ori, ca m-ai alinat cand plangeam sau cand sufeream.... etc.

  • Spune-mi ce anume as putea sa fac pentru a te elibera de mine? Ce ti-ai dori la schimb pentru a rupe legatura energetica cu mine?

Prietenul Fumatul: 
  • Mi-as dori sa nu mai fiu singur, sa nu ma mai simt singur, mi-as dori sa fiu special in viata celor pe care ii iubesc, mi-as dori sa fiu ascultat, mi-as dori sa fiu incurajat si descoperit cat de minunat sunt.

  • Realizez ca acestea toate sunt proiectiile nevoilor mele subtile. Stiu ca prin ele s-a creat o legatura energetica puternica pe care trebuie s-o eliminam.

  • Te rog pe Tine, Doamne/ Te invoc pe Tine, Doamne, sa topesti cu Lumina, cu Iubire toate legaturile pe care le stiu sau nu le stiu ca-mi pricinuiesc rau, dintre mine si Fumat/Dorinta de a fuma!

  • Te rog pe Tine, Doamne, sa creezi Fumatului echilibrul perfect si sa-i oferi tot ceea ce il face fericit. Il vizualizez pe Fumat intr-un cuplu fericit. Fumatul meu nu mai este singur, ci fericit alaturi de o energie de acelasi tip.

  • Te rog, Doamne, absoarbe in Lumina aceasta energie a Fumatului. Elibereaza-ma acum de tot ceea ce stiu sau nu stiu ca e in detrimentul Binelui meu cel Mai Inalt!

  • Imi cer iertare tie, Fumatule, pentru ca te-am tinut legat de mine si ti-am pricinuit rau cu voie sau fara voie. Iarta-ma! Te eliberez de mine, acum! Iti multumesc!

  • Vizualizez fumatul ridicandu-se usor in Lumina, in bula de energie recontruita perfect Yin-Yang, el-ea. Formulez comenzi si multumesc mental acelui prea-minunat prieten al existentei mele.

  • Te rog pe Tine, Doamne, umple acest gol subtil al meu cu energia Iubirii, activeaza-mi Puterea interioara, pacea launtrica, capacitatea de a alege sa fiu fericita si in echilibru perfect cu mine insami.

  • Iti multumesc!

Dupa aceasta despartire energetica si mentala, a doua zi am descoperit extaziata prima reusita de „lasat” veritabila: 
Era ora 12.00, in jurul pranzului, cand MI-AM AMINTIT!!!! ca eu nu am fumat si ca nu am baut cafea in acea zi. In mod curent, obisnuiam sa am vreo 3 cafele si jumatate de pachet fumat pana la acea ora. A fost spectaculos sa descopar cat de mult s-a eliberat o data cu plecarea acelui prieten.

Urmatoarele luni au fost minunate. Traiam zi de zi sentimentul ca nu as fi fumat niciodata, iar asta nu a implicat decat acea revelatie si acel dialog mental.

Multumesc Universului pentru aceasta experienta caci, datorita ei, am inceput procesul de eliberare a multor altor atasamente si de vindecare interioara.

-----------------------------------------------------

Daca vrei sa te lasi de fumat, descopera mai intai in tine ce anume l-a creat pe acesta?

Intreaba-te intr-o meditatie:

  • Ce anume din mine a creat dorinta de a fuma?

  • Fumatule, ce anume din mine te-a creat sau te tine legat in subconstient?

Apoi, urmarind firul de mai sus, descopera experienta de viata in care a luat nastere. Descopera emotia cea mai puternica, apoi incearca sa o gestionezi, pana la comenzi de vindecare concreta. 

E suficient sa predai lui Dumnezeu intreaga vindecare:

  • Doamne, Te rog vindeca in mine toate  emotiile, toate blocajele, tot ceea ce stiu sau nu stiu ca e in detrimentul Binelui meu superior. Multumesc si accept vindecarea perfecta!


Daca simti sa fii condus intr-o calatorie in subconstientul tau, pentru vindecarea de fumat, te astept cu drag la cabinet. 
-----------------------------------------------------

Tu ce cauze ai descoperit in tine? 
Scrie despre ele si impartaseste-ne experienta ta si reusita.

Ana Mardari, 16 mai 2013

2 comentarii:

  1. Asta m-am intrebat si eu acum Ana, cand vei mai ajunge la Bucuresti as vrea sa mergem impreuna in aceasta calatorie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag! Nu stiu cand voi ajunge, dar te invit sa vezi muntii din Piatra si sa-ti oferi o calatorie complexa, concreta si mental-simbolica.
      Pana atunci, fie Bucuresti, fie Pitra, ma voi gandi la o solutie ca sa grabim rezolvarile. Te tin la curent.

      Ștergere