Al 7-lea simt este Iubirea

O poveste de iubire incepe cu ceea ce simti inexplicabil: cu al 7-lea simt. Mai apoi intervine cunoasterea, cand celelalte cinci simturi isi dau concursul analizelor sofisticate pe care le sedimenteaza in minte, confirmand povestea de iubire. 

Ea este o femeie adulta. „Nu a avut noroc in dragoste”, isi zice de fiecare data cand isi petrece Craciunul singura sau cu familia. Isi doreste atat de mult sa se impartaseasca intr-o poveste de iubire, incat se aciueaza pe langa cate o familiuta implinita si viseaza cu ochii deschisi odata cu ei. Ziua de azi, ziua de maine... Stie ce cumparaturi le trebuie pentru cel mic, stie cand au migrene mamicutele, stie cand sotii se uita la meci ori isi surprind iubitele. Toate aceste trairi sunt frumoase, le doreste si pentru ea, cu bune si rele. Se simte bine langa ei, cei care au familii, dar uneori se retrage in insingurarea inimii, plange o seara, poate doua, apoi raspunde la telefonul insistent: „Oh, Doamne, are febra? Nu se poate! Ma duc eu imediat la farmacie. Iau tot Nurofen si frectie, da? Supozitoare, stiu, stiu...”. Telefonul se inchide brusc odata cu gandurile ei arzatoare. Isi traieste familia surogat pana in cea mai profunda tresarire a inimii. Ii iubeste pe toti, prieteni, amici, pusti si printese. Se simte a lor.

Intr-o zi se gandeste sa afle de ce nu i se intampla si ei. A intrat in cabinet, cu ochii mari, plini de iubire. Aflase ca avem si noi doi bebi. O noua familie din care se putea hrani si careia putea sa ii ofere.

Am vorbit o vreme despre viata ei. Experiente, emotii pozitive si traume. Erau asezate domol in istoria personala. Acceptase tot si o luase de fiecare data de la capat. Era un om minunat pe care l-ai fi iubit oricand.

„Hai sa vorbim despre cel pe care ti-l doresti!” ii spun, asteptand sclipirea visarii care sa emita in Univers chemarea lui, barbatul cel mai potrivit pentru ea.

„As vrea sa fie bun. Un om bun. As vrea sa iubeasca copiii. As vrea sa rada mult. As vrea sa ne putem bucura impreuna din orice.”

Raspunsul acesta o oglindea pe ea. Era deja un intreg in asteptarea intregului masculin. Stiam ca exista. Stiam ca un el asteapta sa o intalneasca. Oricine si-ar fi dorit aceasta pentru amandoi.

„Stii....., realizezi ca acest om pe care ti-l doresti exista acum, in acest moment, la aceasta ora, in acelasi univers cu tine? Iti dai seama ca el nu va cadea din cer atunci cand Doamne decide sa va intalniti? Realizezi ca el mananca precum o faci tu, merge poate la un serviciu, spala vase, citeste, asculta muzica, priveste oamenii pe care-i intalneste, face baie, se plimba in supermarket, vorbeste cu prietenii ... si face esential ceea ce faci si tu, exact acum, exact ca si tine? Constientizeaza acest lucru cat mai concret, acum!

In momentul acesta tu ai devenit emitator. Tu te conectezi cu el doar prin simpla raportare la realitatea concreta. Cu cat il vei vizualiza mai ancorat in planul concret, cu atat acest plan iti va raspunde mai repede. El va deveni receptorul mesajelor tale, ca apoi sa incepeti sa comunicati subtil unul cu celalalt. Se creeaza un canal de emisie-receptie. De tine depinde sa cresti intensitatea comunicarii. Cu fiecare sondare a concretului lui, vei creste forta de atractie dintre voi. Astfel, Universul va va aduce cat mai aproape, din ce in ce mai aproape, pana comunicare subtila se va ancora in planul concret si va veti cunoaste.

Ce zici? Incepem acum?”, o intreb extaziata de parca tocmai am fi vorbit cu el la telefon si le-as fi facut deja cunostinta.

„Nu stiu ce sa zic, imi raspunde, e ca si cum as vorbi cu mine. Nu cred ca are sens. Cred ca mi-as face rau sa ma gandesc in fiecare zi la un el si totodata sa realizez ca el nu exista langa mine.”

„Ai putea sa te joci, nu sa consideri aceasta comunicare ca fiind grava, serioasa si imposibila. Joaca-te: te duci la magazin, intreaba-te imediat daca si el alege ceea ce alegi tu; te speli cu gel de dus, intreaba-l imediat telepatic daca foloseste acelasi gel; mergi la serviciu, comunica despre serviciul tau si prezinta-i colegii. Cam asta e atitudinea ce ar tot transmite stimuli catre el, cel care e perfect pentru ceea ce esti tu cu adevarat. Nu lasa nicio zi sa nu ii transmiti sau sa nu ii pui intrebari. La un moment dat, vei primi raspunsuri din partea subtila a lui.”

A durat cam o saptamana pana cand ea s-a decis sa se „joace” de-a comunicatul cu viitorul ei sot.

„Ei, bine, m-am decis sa ma joc cu sotul meu”, mi-a spus ea in cele din urma.

„Ma bucur sa aud ca deja l-ai vizualizat in calitatea aceasta. Bucura-te de joaca aceasta si vorbim.”

Au urmat alte doua saptamani, timp in care ea a tot pus intrebari: „Mananci portocale? Eu, da, chiar acum! Te plimbi cu metroul? Eu da, acum sunt in el si ma duc la mama. Ma culc devreme in seara aceasta. Tu mai intarzii?”

La un moment dat mi-a marturisit ca a inceput sa fie dependenta de aceasta comunicare. Mi-a spus ca isi ia dimineata zece minute in care isi beau tihnit cafeaua impreuna. Acest moment ar fi cel mai puternic pentru ca dimineata il simte prezent, iar asta ii creeaza emotii. Isi simte inima batandu-i cu putere de bucurie, se uita in oglinda sa verifice daca arata bine, ca si cum el ar privi-o exact atunci sau ar intalni-o in acea zi.

A fost frumos si vesel. A inceput sa simta feed-backuri.

„Nu, nu cred ca ii place pestele. Ultima oara cand m-am asezat la masa si am servit peste, l-am intrebat daca vrea sa mancam impreuna. Mi s-a facut rau din stomac si nu am mai putut sa continui. Crezi ca acesta este un mesaj primit inapoi, in consecinta conectarii noastre telepatice?”

Am zambit amandoua. Stiam ca e pe aproape si ca, atunci cand il vom intalni, clar nu il vom servi cu peste.

Intr-o noapte l-a visat. M-a sunat extaziata ca il cunoscuse. In zapaceala momentului am crezut ca l-a si intalnit. Mi-a povestit cum arata si s-a bucurat ca e exact cum a simtit dintotdeauna, fizic si emotional. Din acel moment, au urmat visele dirijate. Ii aparea intr-un vis, apoi ea conducea intalnirea astrala intr-un anumit context. Si cum astralul nu are timpul si spatiul din dimensiunea noastra pamanteana, evident ca intensitatea intalnirilor a crescut extrem de repede.

„Asta noapte a fost magnific, m-a sunat ea sa-mi destainuie emotiile ce o copleseau. Am facut dragoste! Vai, a fost....”

Au urmat si alte momente astrale de iubire. Daca ai fi vazut-o, ai fi jurat ca ea este indragostita real de un barbat. Dar poate tocmai aceasta era starea de gratie in care ajunsese: iubirea in neconditionare. Devenise realitatea perfecta si traia deplin in ea. Din cand in cand cobora de acolo si monologa trist. „Dar oare o sa apara? O sa il intalnesc repede? Dar oare este in realitate asa cum l-am vazut? Mi-as dori sa il intalnesc. E atat de minunat!”

Intr-una din nopti, l-a visat avand un accident. Nu a vrut sa ramana acolo si s-a smuls din cosmar. A fost trista, desi stia ca in vis nu se intamplase nimic atat de grav. A fost ingrijorata. S-a tot intrebat daca intr-adevar patise ceva de a visat acea situatie. Am convenit sa rugam ingerasii sa il protejeze de tot ceea ce e rau si sa o ajute sa revina la starea de gratie in care fusese timp de o luna de zile.

-------------------------------------

O zi plina de stres. Multe sarcini la serviciu. Este un dead-line si multi clienti isi astepta randul si prioritatea maxima. Umbla dintr-un birou in altul sa delege oamenii din echipa si sa verifice liniile aduse la final. E pe punctul de a termina cele mai importante sarcini din acea zi, cand primeste un telefon. E nevoie de ea pe platoul de filmare. Un actor iesise din scena revoltat. Doreste o re-negociere de bani. 

Se urca in viteza in masina si goneste spre platourile de filmare. In mintea ei isi ruleaza dialogul cu actorul. Daca nu reuseste sa il convinga, nu va putea finaliza proiectul in acea zi. Goneste pe autostrada. La un semafor, semnalizeaza gresit si atinge o masina. Cateva momente de panica. Trage intr-o parte a drumului odata cu masina atinsa. Se repede catre sofer si se ingrozeste. Avea fata plina de sange. Il apuca de brat si il impinge cu viteza in masina ei. Ajunge la primul spital si cere ingrozita un consult. Dupa cateva momente, usa cabinetului se deschide si barbatul iese cu un bandaj nazal. Asistenta ii zambeste acestuia ironic: „O sa zica lumea ca v-a batut nevasta. Nu are nimic, doamna!”

Femeia le intoarce spatele si pleaca. 

O clipa rasufla usurata de o asemenea veste, apoi isi aminteste brusc de actorul revoltat. „Repede, sa mergem. Va las la masina si va sun diseara sa va despagubesc pentru tot. Imi pare tare rau ca v-am facut asta!”

„Nu e nevoie. Sunt bine. Masina nu are nimic. E vina mea. Sunt distrat in ultima vreme. Nu ma pot concentra prea bine. Parca visez. Lasati-ma la masina si mergeti linistita. Am dat doar cu nasul de volan.”

Nu il aude. Are scenariul negocierii in cap. Urca in masina si se pregateste sa goneasca inapoi. Apuca schimbatorul de viteze. In acelasi moment, el isi asaza centura de siguranta. Ii atinge mana.

Un scurt-circuit ciudat ii face sa tresara puternic pe amandoi. Fiori calzi trec prin corpurile lor. Ea isi ridica ochii mirata spre el. Il recunoaste. EL ESTE! ESTE EXACT SOTUL DIN VIS!

Nu-si poate dezlipi privirea. Il stie atat de bine. Il iubeste deja atat de tare. Si-l dorise atat de mult. Il asteptase 36 de ani atat de intens.

„Oh, nu se poate, ii spune barbatul. Scuza-ma te rog, nu vreau sa par nepoliticos, dar ..., dar... stii, cred ca ne-am mai intalnit. Stiu ca suna aiurea, dar... te-am visat de vreo cateva ori.”

Ea incepe sa planga. E coplesita. Chiar primise toate acele mesaje?!! Fusesera amandoi in astral si isi construisera aceasta intalnire. Se regasisera a cata oara in calatoriile lor prin vieti, iar acum, acum era sublim.

Plang amandoi si se tin de mana. Nu-si pot lua ochii unul de altul. E atat de multa iubire pe care o simt, dar pe care le e frica sa o exprime.

„Nu imi explic, ii sopteste el printre lacrimi, dar... simt ca deja te iubesc!”

Se imbratiseaza puternic. Isi simt inimile pulsand navalnic. Ii recunoaste trupul si senzatiile noptilor de dragoste.

„Radu?”, articuleaza ea cu greu printre lacrimi.

„E..., e imposibil! Ma cheama Radu.”

„Oh, Doamne, ... te iubesc!”, si ea ii sare de gat si il saruta.

Telefonul suna bip-ul de mesaj. Colegii de pe platou o anunta ca nu mai e nevoie sa vina. Au reusit sa aplaneze conflictul si au finalizat si filmarea. Citise mesajul printre lacrimi. Realitatea aceea parea un vis. Acum era cu el, sotul ei din poveste. Nimic altceva nu mai conta.

In seara aceea si-au amintit toate visele si le-au continuat pe cele de dragoste. Prima seara concreta de iubire din multele altele ce au urmat.

In doua saptamani s-au casatorit, iar acum ea si el se bucura de propria lor familie. Au un bebe adorabil ce a venit si el din acelasi vis. Sunt fericiti cu toti ceilalti, dar mai cu seama sunt fericiti in ceea ce sunt cu adevarat.

Si... am incalecat pe o sa....
Ei au trait si traiesc chiar acum in al 7-lea simt, Iubirea.

Vizualizeaza si TU pozitiv, cat mai concret. Tot ceea ce iti doresti deja exista din abundenta in cer si pe pamant. Trebuie doar sa te racordezi la al 7-lea simt ca sa le aduci pe toate cat mai aproape de tine.

Iubeste, iubeste, iubeste!

Doar atat, la infinit...

Ana Mardari

31 octombrie 2013