Mi-e frica de moarte!

             

                                           Mami, stii de ce mor oamenii?... 

                    Pentru ca doar asa pot ajunge din nou in Cer, 

                   la Doamne Doamne, doar asa pot sa-si aminteasca 

                   Cine Sunt Ei si Cine Este Dumnezeu.....

                                                                     (Amina, 6 ani)

Te-ai intrebat vreodata de ce ti-e frica atat de tare de moarte? 

Poate daca incepi sa cochetezi cu frica, s-ar putea sa descoperi ca aceasta exista doar ca sa te faca prezent in propriile tale emotii de cunoastere. Cu cat te opui mai tare, cu atat adevarul din culise devine si mai prezent, iar frica iti va sublinia opozitiile.

Ce poate fi dincolo? 

Unii stiu cate ceva pentru ca s-au intors din drum, altii isi „amintesc” cate un cadru din vietile anterioare, altii resimt energia continuitatii si a transcenderii Sufletului.

Oare Frica, Frica ta de Moarte stie ce este dincolo?

Frica poate sti ca exista o lume pe care ratiunea nu o poate controla, iar aceste perceptii sunt dimensiunea trairii in limitele pamantene. Sau poate frica nu stie nimic si atunci ea creste in putere aici, in mintea ta, facandu-te sa te simti in siguranta. Pentru o vreme...

***

Primele mele trairi despre moarte au fost in copilarie, alaturi de cei din familia mea, atunci cand si-au pierdut pe cineva drag, prea devreme sau prea nepregatiti sa accepte aceasta trecere. Priveam fara sa inteleg zbuciumul lor. Empatizam cu mama si bunica pe care le vedeam suferind si pe care nu le stiam astfel. Am privit acea mobilizare de forte concrete, fascinandu-ma casuta din covoare, construita in curtea casei de la tara, ca ritual de trecere pentru sufletul care „plecase” la 39 de ani. 

Ca orice copil pasionat de corturi din pãturi, casa aceea era mai mult decat credeam ca ar accepta adultii vreodata pentru un cort: covoare drept pereti, obiecte de uz personal, umerase cu haine si muuuulta mancare, ca sa nu mai spun si de „invitatii” ce umplusera curtea. Parea cumva distractiv, desi lacrimile si tristetea lor ne retineau pe noi, copiii, sa zburdam in acele spatii amenajate frumos.

Dar aceste amintiri nu si-au lasat amprente negative, ci multa confuzie. O frica mistica se furiseaza din acele flash-uri in care oglinzile erau acoperite sa nu se vada sufletul in ele sau in care fata desfigurata a corpului inert era privita indelung printre lacrimi sau sarutata. 

E ceea ce fiecare dintre noi, in minimul experientei de adaptare umana, consumam si pastram subconstient.

***

Cauzele fricii de moarte pot sa salasluiasca astfel in subconstient, ca urmare a emotiilor puternice resimtite in preajma mortii.

Indiciile acestora se regasesc in istoricul personal pana in prezent: moartea inopinata a cuiva drag, participarea frecventa la comemorari, mesajele subliminale primite in copilarie despre moarte, experientele personale legate de moarte, frica de asumarea unei noi etape de viata, intamplarile altora cu care empatizeaza persoana si impactul acestora in functie de emotia creata, lipsa de siguranta, dependenta de cineva sau de ceva stabil etc.

Astfel, daca vrei sa iti cunosti frica, incepe cu ceea ce tu stii constient.

Enumera-ti toate experientele ce iti vin in minte legate de ceea ce inseamna moarte. Din fiecare selecteaza-ti emotiile si analizeaza-le cu atentie. Acolo unde acestea sunt negative, acorda-le timp sa le descifrezi si sa le intelegi. Astfel, vei reusi sa iti infrunti frica si vei realiza ca aceasta e doar o creatie energetica pe care tu o tii legata de tine.

Personific-o! E primul pas in a te detasa de frica. Priveste-o ca pe un camarad ce te-a insotit de-a lungul drumului tau de evolutie interioara. Toate emotiile ce le vei regasi legate de moarte sunt de fapt povestile fricii tale. Observa-le din exterior ca si cum frica ti le-ar povesti pe rand. Devenind observatorul propriilor tale trairi vei reusi sa vindeci in tine cauzele trairilor tale negative.

Iti propun mai jos cateva exercitii de sprijin pentru a reusi sa iti privesti din exterior frica. Pot fi aplicate oricarei frici, principiile de abordare fiind aceleasi.

1. Conectarea cu Divinitatea:   Incepe orice etapa de vindecare, de autovindecare cu ceea ce te aduce in conectare cu Divinitate. Poate fi o rugaciune, pot fi exercitii de respiratie, poate fi o muzica de relaxare sau o invocare constienta a Divinitatii. Acest demers ne ajuta sa nu raportam rezolvarile de care avem nevoie la ceea ce stim cu mintea si ne limiteaza, ne ajuta sa evitam Ego-ul care se va opune si va zice: nu pot!, nu sunt in stare!, nu mi se poate intampla nimic bun!, nu stiu cum sa rezolv asta! etc. 

Conectarea cu Divinitatea ne asigura energia de care avem nevoie pentru a vindeca tot ceea ce stim sau nu stim ca ne pricinuieste rau.

• Eu,   ... numele tau familiar, Te rog pe Tine, Doamne, sa ma ajuti sa vindec in mine aceasta frica de moarte. 

• Eu, ... numele tau familiar, Te invoc pe Tine, Doamne, sa vindeci in mine tot ceea ce stiu sau nu stiu ca imi pricinuieste rau/frica de moarte si toate cauzele pe care le stiu sau nu le stiu ca au creat-o. 

• Eu, ... numele tau familiar, accept vindecarea totala/perfecta a acestei frici.

2. Dialogul cu frica de moarte; personificarea fricii sau a mortii: 

Frica devine in acest caz o creatie imaginara ce poate fi descifrata sau poate descifra cauzele care au creat-o. De exemplu, frica poate aparea ca o forma intunecata si subtire, nedefinita, dar consistenta. Alteori poate avea reprezentarea mentala a unui obiect – am intalnit cusca – in functie de asocierile pe care le face subconstientul.

Puteti primi indicii din momentul in care va parvine mental o imagine sau un gand despre o anumita situatie din trecutul personal. Dialogul poate urma un scenariu liber, fara limitele comunicarii cu care suntem familiarizati. Exemplu:

• Eu, ..., imi invoc frica de moarte, fata in fata cu mine. Te rog sa mi te arati pentru a comunica direct cu tine.

• Ce anume din mine te-a creat, Frica mea? sau Arata-mi experientele sau emotiile mele in urma carora te-ai format.

Aici vor fi relevate cauzele subtile ale fricii.

Urmariti-va „amintirile”. Daca sunt traumatizante si nu puteti ramane in ele, atunci invocati Divinitatea sa intervina direct in vindecare:

• Eu, ...,Te rog pe Tine, Doamne, sa topesti cu Lumina/Iubire tot ceea ce stiu sau nu stiu ca imi pricinuieste rau din aceasta experienta! 

• Te rog sa topesti cu Lumina/Iubire toate legaturile energetice pe care le stiu sau nu le stiu dintre mine si frica resimtita in aceasta experienta!

• Doamne, Iti predau Tie vindecarea emotiilor mele negative/traumei din aceasta experienta. Eu, ...., accept vindecarea perfecta cu Iubire si Lumina.

Afirmati dupa fiecare scena/comanda de vindecare ca aceasta vindecare s-a produs. Subconstientul va prelua comanda si va actiona in toate planurile subtile:

• Eu,..., sunt perfect vindecat de emotia/trauma... din aceasta experienta.

• Imi cer ietare mie pentru tot ceea ce mi-am pricinuit rau, cu voie sau fara voie. Ma iert!

• Eu,...., iert pe toti cei care mi-au pricinuit rau cu voie sau fara voie....//Eu,..., imi cer iertare tuturor celor pe care i-am ranit cu voie sau fara voie.

• Multumesc!

Daca nu exista scene relevate in detaliu, atunci intrebati-va frica cum va puteti elibera:

• Eu,..., te rog pe tine, Frica mea, sa imi spui ce anume doresti pentru a te elibera de mine.

Va pot aparea mental cuvinte: iubire, siguranta, protectie, familie etc.

Acestea nu sunt altceva decat simboluri ale cauzelor subtile ce au creat frica.

Dati Fricii ceea ce isi doreste. Imaginati-va ca Divinitatea trimite energia necesara pentru ca Frica (oricare ar fi ea) sa devina fericita, sa emita pozitiv. Daca va apare „iubire”, creati-i un partener imaginar, un tot unitar, yin-yang, apoi trimiteti frica si „cuplul” in Lumina/Divinitatii.

E un exercitiu al depolarizarii sensului negativ. Subconstientul va asocia astfel unei trairi pre-existente negative un sens pozitiv, facandu-ne imuni si in echilibru interior.

Multumiti intotdeauna pentru experienta de care ati avut parte, chiar daca aceasta a fost negativa. Lectia de initiere dobandita este foarte valoroasa Sufletului, iar revelatia valoroasa Ratiunii concrete.

Afirmati!

Fiecare loc gol atrage umplerea lui. E un mecanism al Universului, deci sa il aplicam si dupa orice sedinta de vindecare, pronuntand formule de prea-plin, de santate, de fericire, de echilibru perfect:

• Eu, ...., sunt perfect echilibrat/ sunt perfect sanatos/ sunt in armonie perfecta cu Sinele meu superior, cu trupul meu, cu Divinitatea/ sunt fericit/ sunt iubire etc....

3.   Terapia prin desen:

Elibereaza-ti frica dand o comanda subconstientului, asa cum ai tasta Remove sau Empty Recycle Bin pe calculator, folosindu-te de un instrument concret. Mintea are nevoie de suport concret pentru a accepta faptul ca vindecarea se intampla. Mintea se bazeaza pe ceea ce unul dintre cele 5 simturi poate decoda. In cazul desenului, Mintea va intelege prin analizatorii vizuali. Mana care deseneaza devine canalul de comunicare dintre constient si subconstient, deci nu iti propune sa faci desene artistice. Doar da comanda si lasa mana sa ruleze eliberarile. 

Exercitiu:

1. Ia 2 pagini albe

2. Pe una deseneaza / incepe sa (te) desenezi (schitezi) cu toate fricile, temerile, emotiile negative, umbre, traume, dureri, incrancenari etc. si tot ceea ce iti "vine" ... Abandoneaza-te starii ca si cum ai lasa toate blocajele tale acolo, le-ai descarca magic. Orice situatie, detaliu "fara sens", elibereaza-le pe hartie. De ex: iti vine sa iti faci parti ale corpului diferite de proiectia reala, fa-o, iti vine sa faci detalii ciudate, fa-o, gen urechi lungi, puncte negre...  Detaliile exterioare la fel, gen copaci, personaje... descarca tot ceea ce Mintea iti transmite!!! Elibereaza toate gandurile. Nu parasi foaia pana nu simti ca ai abandonat acolo:

tot ceea ce stii sau nu stii ca ti-a pricinuit rau

tot ceea ce stii sau nu stii ca este negativ la tine//nu este spre Binele tau cel mai inalt

tot ceea ce stii sau nu stii ca este negativ pt tine//nu este spre Binele tau cel mai inalt

tot ceea ce stii sau nu stii ca este blocaj karmic, energetic, afectiv, spiritual, fizic, astral etc...

Ca sa iti induci aceasta descarcare a subconstientului, cel mai bine scrie formulele acestea sub forma de comenzi, in partea de sus a paginii, inainte de a te apuca: aici si acum voi descarca//lasa........... si scrii formulele de mai sus cu rosu!

  

3. Ia foia desenata si rupe-o bucatele, pana cand simti ca nu mai ai nici o furie de exteriorizat. In timpul acesta zici in minte: Eu, ...., te invoc pe tine, Doamne, sa topesti cu Lumina, cu Iubire toate legaturile pe care le stiu sau nu le stiu ca nu sunt spre Binele meu cel mai inalt! Ma dezleg TOTAL, ma deblochez, acum, aici si-n toate vietile! Din acest moment nimic rau nu ma mai poate atinge!

Apoi ii dai foc intr-un vas, scrumiera...  sau arunci resturile in vasul de toaleta, tragand apa. Principiile naturale sunt cele care intervin in mobilizarea energiilor subtile: focul, apa, aerul... Gandesti ca: Ard cu Lumina divina tot ceea ce stiu sau nu stiu ca mi-e negativ... Ma purific! Din acest moment nimic rau nu ma mai poate atinge!

4. Nu pastra resturile langa tine, spala-te pe maine, lasand ca apa sa curga de la coate in jos, spre palme, sau fa un dus de purificare.

5. Dupa ce te-ai linistit, iei foia 2 si te desenezi/schitezi angelic cu:

tot ceea ce este Lumina in sufletul tau

tot ceea ce te face fericit/a, implinit/a in ceruri si pe pamant

cu toate detaliile tale si contextuale ce implica absolutul tau.

Gandesti si scrii:

Sunt plin/a de Lumina! Sunt perfect armonizat/a cu ritmurile Universului!

Sunt puternic/a!

Sunt perfect echilibrat/a energetic, afectiv, fizic, spiritual etc....

Sunt FOARTE FERICIT/A SI IMPLINIT/A!

MULTUMESC!

6. Foia aceasta lipeste-o in casa, acolo unde te plimbi mai mult, incat sa te vizualizezi si sa citesti cat mai des cat de SUS ai ajuns!!

Sa te ajute ingerashii si Luminatia Lor!!!

4.   Terapii karmice:

Daca simti ca nu poti urma aceste sugestii, te astept cu drag intr-o sedinta karmica. Voi prezenta mai jos un caz legat de frica de moarte unde cauzele subtile se regaseau intr-o viata anterioara.

El este un barbat de 38 de ani. Ii este frica de moarte, incat nu poate iesi din casa, nu mai poate merge la serviciu de frica accidentului de pe drum, nu poate sa-si faca rate la banca pentru casa in constructie, pentru ca se teme ca ar putea muri de vreo boala. El este sanatos, insa ii este frica. 

In sedinta mental-simbolica (regresie) a descoperit acel eveniment karmic, al vietii anterioare, ce l-a facut sa-i fie frica. 

= decupaj =

• Mergem in timpul si spatiul cauzelor care au declansat frica de moarte. Acum! (i-am spus eu) 
  
  • E fum si ceata. Vad un camp de batalie si sunt multe cadavre peste tot.

• Cheama-ti in fata proiectia ta din acel timp si spatiu. Stai fata in fata cu tine. 
  
  • Ma vad cu armura. Sunt in picioare printre cadavre. Sunt conducatorul acestei lupte.

• Intreaba-te ce simti?
  
  • Simt tristete si rusine. Toti oamenii din jur sunt oameni dragi, sunt prieteni, sunt rude. I-am adus intr-o lupta personala, nu pentru pacea lor. Ma simt vinovat fata de ei.

• Care este cea mai puternica frica ce o resimti acolo?

• Mi-e frica sa ma intorc acasa, la familiile lor. Cum le voi spune ca au murit cu totii??

• Iarta-te pentru alegerea pe care ai facut-o atunci, in acel timp si spatiu.

• Imi este greu. Nu pot. Atatia oameni au suferit.

• Preda lui Dumnezeu aceasta greutate, aceasta suferinta si frica de moartea din jurul tau. Spune: Eu, ....., te rog pe Tine, Doamne, sa topesti cu Lumina si Iubire tot ceea ce stiu sau nu stiu ca imi face rau, fricile mele, blocaje etc. Iti predau rezolvarea acestei situatii si accept sa ma vindec de ea.

• Imi cer iertare tuturor celor pe care i-am ranit!

• Ce ai schimba in acest timp si spatiu? Ce ai corecta?

• M-as aduce inainte de razboaiele purtate. As face ca ele sa nu fi existat.

• Imagineaza-ti cum ar fi fost aceasta. Vizualizeaza oamenii fericiti in jurul tau.

• Ii vad. Se ridica si merg spre casa. Se transforma, sunt fericiti. Nu mai sunt pe campul de batalie. Sunt inconjurat de oameni buni si soare.

• Cere-le tuturor iertare pentru ceea ce le-ai pricinuit rau cu voie sau fara voie! Iarta-i si tu pe toti cei care ti-au gresit cu voie sau fara voie, in aceasta viata.

• Eu,...., imi cer iertare ........... si ii iert ..........!

• Ma simt fericit! Ma simt eliberat!

• Spune-le ca ii iubesti.

• Va iubesc!

• E Lumina!

• Spune: Eu,..., accept ca Tu, Doamne, sa vindeci in mine toate efectele karmice ale acestei vieti.

• Accept!

• Cheama in fata ta pe cineva  care nu mai traieste.

• Mi-a aparut tata.

• Multumeste-i ca a venit. Intreaba-l daca are sa-ti dea vreun mesaj/sfat despre frica ta de moarte de acum. Intreaba-l daca ai motive sa te infricosezi.

• Imi spune sa imi vad de viata mea frumoasa si sa las prostiile, sa ma intorc la fii mei.

• Cere-i ceva simbolic care sa iti reaminteasca sa nu iti mai fie frica.

• Imi daruieste o piatra azurie care lumineaza.

• Ia-o! E puterea ta interioara in fata fricii de moarte. Imagineaza-ti ca iti invalui inima cu aceasta energie azurie, ca iti asezi in inima acest cristal, apoi spune: Eu,..., sunt puternic, sunt perfect eliberat de frica de moarte, sunt in echilibru perfect cu aceste doua dimensiuni: viata si moartea.

• Eu,.........., ..... Eu,...., iti multumesc tie, tata!

  

Sedinta a continuat cu alte cateva comenzi pozitive si conectare, apoi barbatul a plecat. Peste o ora a sunat cu o emotie covarsitoare, povestind confirmarea darului de putere ce il primise de la spiritul tatalui:

• Am ajuns acasa. Mi-au deschis cei doi fii ai mei. Unul din ei avea in mana un dar pentru mine: un copacel Feng-Shui plin cu pietre azurii. Le-am vazut lumina din ochi si am inteles ca mesajul era acelasi, dar in acest timp si spatiu. Fiul mi-a intins darul, m-a privit in ochi si mi-a zis: 

• "Stii tu de ce l-ai primit!"

5.   Divinitatea si experienta personala

Invoca Divinitatea sa iti aduca in plan concret experienta de care ai nevoie pentru a vindeca in tine orice frica sau orice confuzie etc.

Doamne, iti predau Tie vindecarea acestei situatii si eu,..., accept voia Ta!

Experienta de cunoastere profunda a mortii, atat cat am avut privilegiul sa o am, s-a petrecut in jurul varstei de 21 de ani. Am avut atunci o sarcina extrauterina care s-a manifestat zgomotos in implozie. Lesinasem de multe ori pana a ajunge la spital, pana cand corpul fizic a cedat. Atunci s-a produs desprinderea si prima experienta a lumii de dincolo.

Am simtit ca sunt in afara corpului fizic si ma ridic deasupra acelei lumi. Mi s-a deschis „tunelul” despre care povestesc miturile de trecere. Totul era diferit. Culoarul intunecat pe care urma sa-l parcurg nu insemna ca nu exista lumina. Lumina si intunericul devenisera stari diferite de energie, mai densa sau mai intensa, ceea ce in perceptia mintii mele sau a memoriei de care ma desprindeam, semana cu lumina, intunericul sau tunelul.

Intelegeam toate acestea o data cu gandul limitarii noastre in materie. Nu vazusem niciodata materia ca pe o densitate de energie, ci ca pe o stare opaca si inerta, cu determinari masurabile.

Ceea ce ma atragea puternic era capatul acelui tunel, unde simteam ca este „ACASA”. O bucurie nefireasca, pe care nu am regasit-o niciodata in plan uman, imi dadea senzatia de zbor, de plutire in sus, spre contopirea totala in lumina din capatul tunelului.

Am realizat ca nu am trup, ci sunt doar constiinta „eu”. M-am gandit ca e sufletul meu si de aceea e lipsit de trup. Insa instantaneu s-au derulat rapid foarte multe ipostaze, scene umane familiare. M-am recunoscut in acestea de la ipostaza de barbat la cea de femeie, de la mama la tata, m-am descoperit in zeci si zeci de roluri. Atunci am inteles ca imi vizualizam vietile anterioare, dar nu ca sa raman atasata de ele, ci pentru a adauga sirului ultimele roluri asumate: fata mamei, iubita lui, sora ei... etc. 

A fost straniu. Nu simteam niciun atasament, desi scintilatii ale mintii rememorau mitul plecarii sufletului: dorul nefiresc fata de cei ramasi, neputinta de a se desprinde de viata ramasa in urma.  Pentru mine a fost doar o recapitulare, desi atasamentele dinaintea accidentului erau foarte puternice si pasionale. I-am recunoscut pe toti si pe mine insami.

M-am desprins fericita ca plutesc. Am infuzat in valuri de iubire si necuprins. Am inceput sa-mi amintesc unde ma intorceam, imi aminteam starea de „acasa”.

In punctul de trecere din tunel in infinitul de lumina, am auzit o voce androgina: „Nu poti pleca, inca nu ti-ai terminat misiunea!” 

M-am trezit brusc in chinuri fizice si in furia de a ramane mai departe. Alternativa ramanerii era prea ingusta, prea limitata, insa nu avusesem de ales. Cand mi-am revenit din operatie, a doua zi, mi-am revazut familia ingrijorata si iubitoare langa mine. Am trait dramaticul lipsei de reactii. Ma simteam un amnezic emotional. Ii recunosteam pe toti, insa nu ma mai lega nimic de ei, nici macar rolurile principale. 

O saptamana intreaga am incercat sa imi resuscitez trairile. Nu am reusit prea bine, asa incat mi-am indus somn fiziologic. In cele din urma, cate putin, mi-au revenit emotiile pozitive. 

A fost cea mai totala „calatorie” de care imi amintesc si pe care am trait-o constient.

Daca oamenii ar sti constient ce frumos este sa mori sau cata iubirea exista in universul de dincolo, cu siguranta am fi mai frumosi in fata trecerii si ne-am insoti cu voiosie pe acest drum.

Experienta aceasta mi-a lasat ratiunea misiunii personale ce o urmam, fie ca suntem constienti sau nu de indeplinirea ei, mi-a aratat ca „dincolo” e doar iubire, bucurie si lumina, mi-a confirmat ratiunea vietilor anterioare si a rolurilor ce ni le asumam si mi-a oferit revelatia atasamentelor. 

Forta de gravitatie a sufletului in plan material consta in atasamente. 

Cand afirmam ca iubim, de fapt asociem acestui Te Iubesc! o groaza de detalii sau conditii pentru care se merita sa iubim acea situatie sau persoana.

La fel se intampla si cu fricile noastre. Le atasam in Ego, lasandu-le sa creeze conditii de a exista. Ne trezim infricosati de cate ceva. 

Moartea e o apocalipsa sau o revelatie, depinde cum o privesti. Chiar daca pretindem ca nu ne intereseaza, in fiecare zi corpul nostru fizic alege din nou acelasi parteneriat: viata-moarte.

Te-ai gandit vreodata ca moartea, in sensul ei minimal, este cel mai statornic camarad al nostru de cand ne nastem? 

Nu-ti fie frica de ea! Este cea mai importanta busola din spatiul fizic al existentei noastre pe pamant, pentru ca ea ne indica intotdeauna Eternitatea si Dumnezeul Iubire.

Ana Mardari, 10 mai 2013