E vremea colindelor....E vremea colindelor...
... dar „Nu-mi mai pasa”, „Nu ma intereseaza nimic”, „Si ce daca....”, „Mai bine mor decat sa mai trec si anul acesta singur...”, „De ce mi se intampla doar mie...” etc.
DECEMBRIE. Sezonul depresiilor pentru unii sau sezonul starilor de suicid. E o luna grea din punct de vedere emotional, e o luna a experimentarii celor mai acute trairi negative.
Cu toate acestea, exista un sens pentru care aceasta experienta totusi este traita, exista un sens al revelarii luminii din perspectiva intunericului.
Cu gandul smerit in fata celor care sufera astfel, va invit la cateva directii de zacut eficient.
1. Nu e nicio problema ca treci prin astfel de stari. Nu e nicio problema ca suferi atat de tare si vrei sa nu mai existi. Nu e nicio problema ca vrei sa mori. Pentru ca in toate conflictele pe care le resimti exista intotdeauna un sens pozitiv, initiatic, de crestere si desavarsire a ta.
2. Arunca-te constient, cat mai constient in trairea negativa. Asta inseamna sa nu bagi sub pres ceea ce ti se pare in neregula cu tine, invinovatindu-te ca esti defect. Asta nu inseamna nici sa pretinzi ca e foarte bine, e si mai bine ca cei din jur te vor incrimina, ajutandu-te astfel sa devii mai depresiv. Nu. Resimti starea de negare? Constientizeaz-o! Uita-te la ea cat mai pertinent, asa cum ai observa un personaj in fata ta. E o poveste despre tine ce tipa sa iasa afara, deci vei afla multe despre tine. In spatele oricaror dureri se afla dorintele tale reprimate, se afla Ego-ul tau care capata roluri cat mai diverse: de victima, de suprematie a sacrificiului, de superioritate a gestului de suferinta sau suicid, de negare absoluta etc.
Iata un exemplu:
- Ce simti acum?
- Nu stiu. Nu ma intereseaza.
- Ce simti acum?
- Ma simt singur. Simt ca nu contez pentru nimeni si nimic nu are sens.
- Ce simti acum?
- Nu mai am nicio motivatie. Nu am energie sa fac nimic, sa exprim ceva.
- Ce simti acum?
- Simt sa tac.
- Ai mai simtit vreodata ceva din tot ceea ce simti acum?
- Da.
- Ce-ti amintesti despre tine simtind toate astea in trecutul tau?
- Eram copil. Ma simteam si atunci singur. Nimeni nu imi dadea atentie, nimeni nu vedea ca sufar si ca imi doresc sa fiu iubit.
- Ce te-a facut sa simti asta cand erai copil?
- .... parintii isi vedeau de ale lor. Nimeni nu vorbea cu mine. Nimeni nu ma intreba nimic.
- Deci, ceea ce iti amintesti de fapt acum e despre nevoia ta de a comunica, nevoia de a manifesta si primi afectiune.
- Tu crezi ca esti capabil sa comunici asa cum astepti?
- Da. Dar nu am cu cine. Nimeni nu ma baga in seama, nimeni nu ma intelege, sunt un ratat.
- Ce ti-ai comunica tie, daca ai fi fata in fata cu tine?
- Esti un ratat.
- Si totusi, daca te-ai lua in seama cu adevarat, daca te-ai uita la tot ceea ce astepti sa fie vazut de altii, ce ai vedea?
- Nimic.
- Deci iti doresti de fapt ca acest nimic sa fie vazut. Iti doresti sa atragi atentia asupra suferintei tale, iti doresti ca cineva sa empatizeze cu tine si sa vada cu adevarat cat de profund esti in aceasta traire. Asta spune, de fapt, ca ai o viziune foarte profunda de a vedea lucrurile, ca nu esti superficial in trairi, atunci cand le manifesti. Asta spune ca ai o capacitate exceptionala de a simti tot ceea ce exista in interiorul si exteriorul tau. Asta spune despre tine ca esti un senzitiv. Astfel, da, cred ca iti atragi atentia ca TU ESTI SENZITIV! Negarea nu este decat un instrument ce indica capacitatea ta emotionala.
- Si la ce bun ca sunt astfel? Oricum nu conteaza pentru nimeni.
- Fiind un senzitiv, ai o acuta nevoie de exprimare a emotiilor. Oricum o faci, fie ca negi, fie ca esti pozitiv. Care din cele doua sensuri atrage mai mult atentia? Si de ce?
- N-o sa observe nimeni daca o sa dispar. Nimeni nu are nevoie de mine.
- Deci iti doresti sa atragi atentia, sa te observe cineva si mai ales sa aiba cineva nevoie de tine. Asta spune despre tine ca esti o persoana pe care ceilalti se pot baza, avand constiinta interioara a „nevoii de tine”. O negi cat sa ti-o aduci in fata si s-o observi. Practic, negand-o, iti amintesti cat esti de bun. Crezi asta despre tine? Stii ca poti sa oferi sprijin celorlalti?
- Da.
- Daca doresti inconstient sa atragi atentia, inseamna ca intr-adevar meriti toata atentia, inseamna ca ai ce sa exprimi despre tine, ca oricine ar primi sau privi ce esti tu ar fi incantat, multumit sau fascinat.
- Nu cred ca intereseaza pe cineva.
- Ce crezi ca nu ar interesa pe cineva despre tine?
- Nu conteaza ca sunt bun, nu conteaza cat pot iubi, nu conteaza cat pot comunica, nu conteaza ce pot realiza.....
- Deci! Esti bun, poti iubi, poti comunica, poti realiza o multime de lucruri valoroase, chiar tu negandu-le ai subliniat tot ceea ce esti. Vezi, e bine! E foarte bine, MINUNAT, sa fii constient de ceea ce negi. Nu faci altceva decat sa vorbesti despre cat de capabil si minunat esti pentru tine. Afirma-ti asta tie intai! Aceasta intentie, aceasta energie vor emite catre ceilalti, ca apoi unii sau altii sa graviteze catre tine cat sa-ti poti manifesta darurile, sa ti le pui in slujba cauzelor bune si sa te simti important.
- Nu ma vrea nimeni cu adevarat, oricat de bun as fi.
- Aceasta afirmatie te poate face cu adevarat special, nu-i asa? Nu e nimeni atat de bun cat sa-ti vina in intampinare pentru ca, nevazandu-te cat de bun esti, nu graviteaza spre tine. E o aroganta frumoasa pentru ca tot sensul pozitiv il pastreaza despre tine. Poate ca ceea ce te face sa negi, sa te negi acum, e doar supradimensionarea eului tau si izolarea lui fata de restul lumii, facandu-l special. Crezi ca mai exista oameni la fel de minunati ca tine?
- Da. Cred.
- Super! Tocmai ai afirmat ca nu esti singur. Tocmai ti-ai diminuat Ego-ul, facandu-te mai disponibil, mai tolerant si mai ponderat in exagerari. Ce iti doreai explicit sa ti se spuna, atunci cand ai suferit in copilarie?
- Ca sunt cel mai important copil pentru parintii mei. Ca sunt cel mai destept, cel mai frumos, cel mai bun copil. Sa fie mandri de mine intotdeauna.
- Ti-ai creat niste judecati de valoare ce au devenit in timp propriile tale standarde, insa adesea sunt doar ale tale. Negarea ce o resimti poate proveni din competitia acuta pe care tu o ai cu tine, cautand adesea sa te autodepasesti, sa fii cel mai destept, cel mai frumos, cel mai bun dintre pamanteni. Ti se pare realist din perspectiva adultului?
- Nu. Stiu ca nu sunt cel mai destept sau..... Ti-am zis, sunt un ratat.
- Nu. Ai esuat doar in propriile tale standarde si in propriul tau joc de putere. Pilda autonegarii este doar o lectie de ajustare a Ego-ului, a smereniei in fata celorlalti oameni. Nu trebuie sa demonstrezi nimic. Intotdeauna va fi ceva ce TU vei face mai bine ca altii, dar mai putin bine decat ceilalti. E un rationament corect si echilibrat. Competitia cu tine te poate duce adesea in autosuficienta, pretinzand ca esti cel mai bun, fie si justificat. Insa, ce cauti cu adevarat? Sa te exprimi sau sa demonstrezi? Acum, de exemplu, iti asumi tot o demonstratie de putere, desi esti la pamant. Pentru ca, vezi tu, esti aparte, special si altfel prin tot ceea ce tipi. E mirajul si iluzia mintii cum ca pana si acum esti diferit de ceilalti, te detasezi cu brio de conventional pentru ca deh, oamenii nu se sinucid in mase. Si, intre noi fie vorba, nu oricine poate s-o faca. Iti trebuie curaj!!! Iti dai seama ce forta si ce curaj ascund de fapt negarile tale? Iti dai seama ce daruri frumoase exista in tine? Cum ar fi daca te-ai pozitiona pozitiv fata de toate calitatile ce le tot descoperim despre tine?
- Si... ce ar trebui sa fac?
- Sa te negi in continuare constient pana epuizezi toate unghiurile ce iti privesc de fapt calitatile. Sa te uiti la trecutul care ti-a impus aceste programe de negare, gen parintii tai. Fara experienta cu ei, nu ai fi stiut toate astea despre tine, nu ai fi tipat ceea ce esti sau poti sa fii. Ar trebui sa le multumesti interior pentru rolul de agresor ce si l-au manifestat, cu sensul mistic al descoperirii tale. In plus, ii poti privi detasat, observandu-le incapacitatea de a fi ceea ce ti-ai fi dorit. Ce traume au avut ai tai cand si ei erau copii? Ce deprinderi de comunicare sau emotionale au avut cu adevarat? Au avut modele pozitive pe care sa le fi urmat? Sau si ei, la randul lor, se neaga neexprimandu-se din aceleasi motive ca ale tale? Constientizeaza asta!
- Simt ca ma invart in jurul cozii, ca nu am solutie de iesire din situatii de nimic, ca nu pot sa exprim ceea ce sunt.
- E o etapa de cunoastere a ta, cu adevarat despre tine, in tot ceea ce negi! Vei sta in asta cat vei afirma fara frica sau fara aroganta cine esti: ca esti bun sau foarte bun in sensul x, y, z, dar nu esti singurul, ca esti plin de iubire, dar nu esti singurul, ca esti capabil sa schimbi lumea, dar nu esti singurul. Insingurarea vine din standardele competitionale pe care ti le-ai impus cu timpul. Ai esuat in propriile tale excese, iar acum ti-e frica sa afirmi ca esti mai putin decat ai pretins ca esti. Dar tocmai asta este lectia: nu esti mai putin, ci incepi sa vezi ceea ce esti cu adevarat. Asta nu te face mai putin valoros, ci te face corect fata de tine si fata de ceilalti. Cand ai sa accepti asta, vei avea disponibilitatea de a comunica cu cineva despre starile tale, nu iti va fi frica de judecati de valoare pentru ca tocmai le-ai transcens. Vei fi liber fata de tine insuti.
- Imi vine sa plang.
- E un gest de smerenie si de conectare in acelasi timp. E momentul tau absolut de a admite ca nu esti un para-zmeu sau un fel de Dumnezeu, ci ca esti un om minunat, cu bune si rele, dar un om minunat! Acceptarea aceasta te va face fericit cu ceilalti pentru ca nu vei mai incrimina defectele lor, plasandu-te pe tine in varful piramidei. Astfel, vei vedea si in ei sclipirea partilor lor pozitive, fara sa simti sa te iei la intrecere cu acestia, demontandu-le sau tipand ca esti cel mai bun. Te vei simti bine printre oameni, indiferent cum ar fi, pentru ca vei invata sa ii descoperi, sa te inclini in fata partilor lor pozitive si sa le intelegi traumele ce ii conduc in manifestarile sau emotiile negative.
- Si daca totusi nimeni nu ma vede sau nu ma vrea? Tot voi vrea sa nu mai fiu sau sa mor.
- Ok. Cum arata scena inmormantarii tale? Cine crezi ca va fi prezent? Sumbru, inteleg, dar hai sa urmarim intunericul in constientizare.
- Pai.... parintii ar plange tare, mama ar fi daramata, ar simti ca moare...., tata ar tacea impietrit, prietenii ar fi multi, tare multi.....
- Subconstientul tau a relevat incapacitatea ta de a te desprinde de feed-backul sau chiar sustinerea alor tai. Simbolicul „mama.... ar simti ca moare” evoca de fapt dorinta ca ea sa te urmeze si sa te sprijine si dincolo de moarte. In plus, spectacolul suferintei celor ramasi poate deveni o hrana extraordinara pentru Ego, ce si-ar fi facut astfel demonstratia ca „ce iubit esti tu devreme ce ceilalti sufera atat de tare dupa tine!”. Esti un spectator subiectiv al propriei creatii. Si ce creatie! Cata manifestare declanseaza in ceilalti, nu-i asa?
- Mi-as dori sa-i fac sa sufere.
- E furia ta ce izvoraste din neputinta de a exprima iubirea. Chiar daca ceva din tine doreste sa-i pedepseasca, de fapt te pedepsesti pe tine limitandu-ti accesul la iubire. Esti furios pe tine ca nu-i iubesti neconditionat, ca nu ii accepti neconditionat, ca ii judeci si astfel, ii tii la distanta. Si mai ales ca ai asteptari corespunzatoare statutului pe care singur ti l-ai luat, de super-zmeu. E un exercitiu de negare ce spune despre tine ca ii iubesti atat de tare ca le-ai accepta orice handicap de manifestare. Dar standardul, competitia si supradimensionarea eului iti tot dau feed-backul umilintei sau al „folosirii” de tine. Stii ca e o eroare si o iluzie a mintii. Oricum ii iubesti, dar ai nevoie de putere si demonstratie a infinitei tale iubiri.
- Da. Ii iubesc, dar mi-e frica sa le arat asta. Mi-e frica sa nu se foloseasca de slabiciunea aceasta.
- Nimeni nu se foloseste de tine decat in masura nevoii tale de sacrificiu, de demonstratie si exacerbare a calitatilor tale. Esential, tu ai nevoie de asta ca sa te simti special. E o pacaleala a mintii ce rosteste raspicat ca nu ai incredere in tine si astepti pe altii sa vina si sa o faca in locul tau. De aici nevoia acuta de feed-back, nevoia de control etc. Insa, increderea in sine nu inseamna sa fii cel mai bun din Univers, ci sa fii constient de plusurile tale in egala masura cu revelatia minusurilor, inseamna sa actionezi folosindu-ti talantii dati de Doamne, nu ingropandu-i si cautand altii. Esti unic si pretios pentru tot ceea ce esti TU deja!
- Cu toate astea simt o nevoie acuta de a-mi face rau, de sinucidere.
- Foloseste-te de asta si sinucide-ti Ego-ul! Afla intai ce vrei sa elimini, sa ucizi de fapt, pentru a fi cu adevarat fericit. E un impuls care pleaca din nevoia de schimbare a vechiului sistem de valori ce nu ti se potriveste cu un altul nou pe care inca nu-l stapanesti. Profund il cunosti, de asta ai ales sa te nasti, sa cresti, sa evoluezi experimentand orice pe Pamant. Descopera simbolul mortii, nu moartea in sine.
Pe de alta parte, ce iti imaginezi ca rezolvi, daca te sinucizi? Vibratia joasa a energiei tale, cea care determina acest gest, nu te va urca prea Sus. E ceea ce popular numim "iad". Esential e vorba despre o continuitate a acestei experiente de conflict intr-un plan energetic, cu o vibratie joasa. Vei fi la fel de chinuit, cu aceleasi manifestari, pana vei descoperi tot ceea ce trebuie sa descoperi acum si aici, pe TINE si Sursa Creatoare.
Intre noi fie vorba, esti mai avantajat aici: mai suni un prieten, te mai certi cu vecinul, mai acuzi pe strabunica ca te-a blestemat sau ti-a facut vraji, sau poate iti vine sa mananci in exces si te bucuri de "prajituraria" de peste drum, aduci un tribut, cu sonorul la maxim, lui ACE/DC, faci dragoste cu prietenul casatorit, iti dai demisia, te duci la manastire....., serios acum, e mai distractiv pe aici decat acolo unde ai ajunge. Gandeste logic cam ce pierzi!!!!!!
3. Observa-ti simptomele depresiei sau starilor de suicid:
- Nu vrei sa vorbesti cu nimeni.
Minunat! E un timp in care trebuie sa iti vorbesti doar tie.
Observa: Pe cine simti sa respingi cel mai tare, daca ar veni real spre tine? Aceasta este o cheie a initierii tale.
Daca sunt personaje din copilarie, e momentul sa te intorci catre conflictele de acolo si sa gasesti in ceilalti cauzalitatile agresiunilor. E vorba despre copilul din tine care resimte nevoia de protectie. Asuma-ti vulnerabilitatea, asuma-ti nevoia de a fi copil si descopera ca exact asta vrei sa exprimi. Fii copil! Comunica cu ai tai sau cu persoane mai mari ca tine ce iti pot evoca imaginea copilariei, alinta-te, fa-ti o bucurie, fa o nazdravanie copilaroasa, joaca-te cu niste copii sau pur-si-simplu incarca-te cu energia unui parc de joaca, lasandu-te prada starilor de nostalgie, de tristete, cat sa le observi. Plangi ca un copil, dar plangi odata! Vorbeste cu Doamne Doamne. Spune „Inger, Ingerasul meu”. Uita-te prin pozele de cand erai mic si aminteste-ti clipele frumoase de atunci. Fa orice iti dicteaza intuitia legat de copilul din tine.
Daca sunt personaje adulte, parteneri amorosi, sot, sotie etc.. Ii respingi pentru ca de fapt nevoia ta acuta este de a iubi si de a fi iubit. Observa ca ti-e usor sa-i ranesti, fie mental, fie emotional, fie fizic. Ce spui despre tine e capacitatea uriasa de a iubi. Asuma-ti iubirile, chiar daca ele nu au fost cele mai bune alegeri. Experimentul iubirii e mai bun decat nimic. Descopera cum ai iubit. Rememoreaza ce ai creat in relatiile tale, ce ai creat in ceilalti si in tine iubind. E o zestre ce e in tine si te arata intr-un parcurs initiatic catre o iubire mai inalta sau catre o exprimare a ta cat mai deplina. E tot despre tine si despre indemnul de a fi mai mult. Nu sta pe loc, ci investeste in oameni. Cu siguranta o alta experienta asteapta dupa colt sa o imbratisezi. Tipi ca te doare. Cui tipi? Nu demonstrezi nimic cu asta. Nu vei fi mai valoros cu aceasta demonstratie, nici mai implinit. Dar daca tot resimti aceasta nevoie, cauta fricile sau neincrederea in tine si asuma-ti-le. Nu mai cauta vinovati. Nu e nimeni vinovat, ci doar investit cu rolul pe care tu l-ai vrut.
- Nu vrei sa mananci. Sau poate vrei sa mananci din ce in ce mai mult, nervos, cu precadere ciocolata sau dulciuri.
Ce nu vrei sa mananci iti provoaca greata? E o senzatie de saturatie obositoare? In ce conditii ai accepta sa o faci? Cu cea/cel pe care o/il iubesti ori l-ai iubi? Ok. E o experienta saturata, ai consumat tot ceea ce puteai consuma din ea. Ce te leaga mai departe in gandurile tale de situatia respectiva? De ce persista atasamentul tau? Unde l-ai creat si ce neincrederi ai in tine de simti inca sa stai prins de acel context la care te referi?
Lipsa mancarii te ridica subtil deasupra concretului. Te face mai „energetic”, mai spiritual. Minunat. Asuma-ti experienta pentru ca in ea este solutia. Ai nevoie de spiritualitate sa o rezolvi, ai nevoie de conectare superioara ca sa intelegi si sa alegi in inima tot ceea ce te va face fericit.
In sens opus, mancarea te impamanteaza, te face mai grosier, te aduce cu picioarele in realitate. Constientizeaza asta si descopera ce trebuie sa vezi realistic fata de ceea ce ai proiectat iluzoriu pana acum. Mananci dulciuri in exces. Observa nevoia de iubire exprimata astfel la nivel fizic. Ai nevoie de dovezile fizice ale situatiei cu care te confrunti. Gandeste-te ca ceea ce astepti sa primesti iti amplifica furia pe tine, nu pe agresor. Te impamantezi sa faci fata revelatiilor despre concretul tau. Minunat. Ai nevoie de etapa asta. Nu te invinovati. E doar o etapa, deci observa-te constient.
Daca ai tendinta sa mananci in exces produse crocante sau sarate, e furie! Observa-ti gandurile atunci cand rontaiesti. Cu siguranta fiecare zgomot casant din gura ta e un exces de lovituri pe care le-ai aplica. Cui? Si de ce?
- Nu poti dormi. Te trezesti in noapte si privesti in gol.
Observa-ti gandurile ce te trezesc din somn. Somnul este privilegiul pe care-l obtinem in a ne face curat in plan subtil, in a defula probleme, in a restructura subconstientul. De ce fugi de tine? De ce ti-e frica sa te confrunti cu tine? Ti-e frica sa nu descoperi ca ai ales gresit? Asuma-ti alegerile, chiar daca le-ai judeca gresite, pentru ca ele sunt de crestere intotdeauna. Intreaba-te cu ce te-a imbogatit experienta sau ce ai aflat despre tine. Si descoperirea partilor tale intunecate este revelatoare, asa ca permite-ti sa le afli. Nu te invinovati. Nu traiesti vietile altora pentru ei, ci ti-o traiesti pe a ta pentru tine. Nu te pacali ca esti victima cuiva. E o iluzie ce te va trezi adesea din somn pentru ca nu iti permiti sa iti asumi slabiciunile. E ok sa ai slabiciuni. Iti arata cat de mult existi in anumite privinte.
Nevoia de control provoaca insomnii. Si daca l-ai pierde? Asuma-ti riscuri constient. Abandoneaza-te si traieste surprins cat mai mult. Observa insa detaliile din jurul tau, sincronicitatile, oamenii care apar cu mesaje pentru tine fara sa stie ca sunt mesageri, muzica ce ruleaza in fundal ce iti tot zice ceva, patternul vreunui parinte ce l-ai avut etc. Esti constant prins intre mesaje si stimuli ce iti dau sensuri despre cine esti si ce ai de facut. Dincolo de mintea ta, exista un infinit de solutii.
- Pierderea placerii de a face ceea ce faceai.
Observa-ti golul. Incet-incet devii non-emotiv. E o stare de gratie ce iti poate permite sa asezi situatiile traumatizante prin care ai trecut in ratiuni interioare. E o analiza la rece, dar ascult-o cu adevarat. „Nu simt nimic” inseamna si ca iti poti permite o rupere de atasamente, poti descoperi despre tine ca nevoile absolute ce le aveai pot supravietui si fara stimuli. Observa ca nu mai ai nevoi ori ca impietrirea in care esti de fapt te elibereaza de reperele sistemului vechi de valori. Nu darama situatia aceasta, ci cauta sa ii vezi esenta pozitiva. E o revelatie a nimicului suficient. Esti tu cu tine si ti-e suficient. In spatele acestei experiente e de fapt o conectare puternica cu tine ce iti arata la cate atasamente ai renuntat, cat de simplu e totul, cat de bine iti poti auzi vocea interioara.
Observa apoi ce placeri ai pierdut, ierarhizeaza-le ca sa intelegi ce mecanism emotional exista in tine. E corect? Crezi ca ai fost fericit doar acoperindu-ti niste nevoi si amplificandu-ti satisfactiile? E o cheie de acces catre sensul adevaratei fericiri si a resurselor TALE de a fi pur-si-simplu fericit, nu dependent sau atasat.
4. Asuma-ti nimicul. E doar un timp de adunat ceea ce ai semanat, e doar un timp de ales neghina de semintele bune. Nu e un timp pierdut, ci unul care iti confera putere pentru ca e vorba doar despre semintele bune. E o calatorie a inimii catre Inima. In cele din urma tot nimicul tau se va autorevela si vei gasi tarmul pe care sa iti asumi restul calatoriei. Descopera cu ce esti mai mult decat inainte. Observa, observa, observa! Si bucura-te ca esti mai mult!
5. Impartaseste ceea ce ai descoperit sau prin ceea ce ai trecut. Povestirea te va pune in alt rol, de emitator al unor intelesuri pe care deja ti le-ai formatat. Observa cum povestesti. Vrei doar atentie? De ce? Sau e momentul perfect sa te observi comunicand fara emotii negative despre emotiile negative. Dar daca tot apar, observa-le ce le-a declansat si ce le sustine, apoi lucreaza din nou cu tine. Restabileste-ti principiile si asuma-ti mecanismele interioare. Nu trebuie sa fii mai bun, ci doar mai constient!
Iti doresc sa faci toate aceste introspectii pana de Craciun, ca sa te bucuri de un sentiment innoit de pace a Mintii si a Sufletului tau, ca tot e renasterea divinului din noi, ca tot e regasirea copilului pierdut, ca oricum tot vine Mos Craciun, fie ca tu ai uitat sa crezi in el.
Iti doresc sa privesti spre Cer, la cea dintai stea a Craciunului, si sa rostesti cat mai curat:
„Acum si aici sunt eu. Sunt fericit.”
Sa colindam impreuna, sa colindam!
Ana Mardari
11 decembrie 2015
-------------------------------------------------
Dragilor,
Simt sa fac un APEL de suflet catre toti cei care au capacitatea de a empatiza si disponibilitatea de a oferi celor din jur.
Ganditi-va cateva secunde la toate momentele voastre de tristete,
amplificati-le exagerat, apoi indreptati-va atentia catre toate acele
suflete din jurul vostru care se simt singure, care trec prin depresie
sau care simt ca nu mai au niciun sens si isi doresc sa plece dintre noi
printr-un gest tragic.
Decembrie e luna lor, an de an.... si din ce in ce mai multi.
Ma alatur acestei initiative cu articolul de mai sus, rugandu-va sa LE
lasati mesaje scrise, de sustinere, care sa trezeasca in inimile singure
un sentiment reinnoit de speranta, de protectie si, mai ales, de
CONSIDERATIE.
Toti visam, dar poate unii dintre noi si-au frant
aripile prea tare, incat nu mai pot zbura. Sa ii chemam acasa, de
Craciun, acasa unde suntem impreuna, conectati in gand si simtire.
Uitati-va in jur, simtiti-i si daruiti-le iubire, prietenie si speranta.
Pentru Toti cei ce se simt departe de lume...., veniti acasa si hai sa ne colindam unii pe altii!
Draga suflet,
RăspundețiȘtergereOricat de complicat PARE tot ceea ce simti, oricat de lipsit de iesire PARE, oricat de negru si lipsit de importanta PARE, sa stii ca ti se pare. Am simtit si eu toate acestea fara sa fie legate de un eveniment al anului, au fost vremuri in care a durat ani. In realitate nu-ti doresti sa inceteze viata ta, de fapt doresti sa inceteze suferinta si sentimentul neputintei si a neimportantei. POTI! Orice doresti tu, chiar si sa curmi suferinta pur si simplu despartindu-te prietenos de ea, ca si cum te-ai desparti de orice nu-ti mai doresti sa persiste in viata ta. Viata ta este un miracol si acest miracol care esti tu trebuie sa persiste. Spune-i la revedere doar suferintei, spune-i ca vrei sa fii fericit si vrei sa-ti traiesti viata fara ea. Si-apoi, ESTI FOARTE IMPORTANT! Tatueaza-ti asta in minte, in suflet, pe piele, scrie-ti pe perete pana devine parte integranta din constiinta ta. POTI si esti FOARTE IMPORTANT. Pentru toti cei din jurul tau, chiar si pentru cei care nu te cunosc, esti mai important decat crezi si este important sa fii, si sa fii bine. Esti important si pentru mine. Zambeste, nimic nu e atat de grav pe cat pare si absolut toate ...toate se schimba....Doamne's multam, cum zicem noi ardelenii. Craciun Fericit suflete!
Imbratisez cu drag gestul tau de responsabilizare fata de cei ce au nevoie de sprijin si emotii pozitive!
ȘtergereLa cat mai multe responsabilizari fata de noi insine si fata de oamenii pe langa care trecem!