Who’s Afraid of The Big Bad Wolf, Big Bad Wolf? (Cui ii e frica de Lupul cel Mare si Rau?)

Tocmai am discutat cu Amina despre povestea Scufita Rosie. Ce era important de transmis sustinea din plin ascultarea sfaturilor celor mai mari si efectele nefaste ale incalcarii acestora.

Amina are vreo 3 ani. E mult mai impresionata de lupul cel rau de care ii este frica decat de restul povestii. In plus, cauta sa afle tot felul de detalii legate de operatia chirurgicala pe care a suferit-o lupul: Da`, i-a curs sange cand i-a taiat burta? Nu a murit cand l-a cusut? Oare nu l-a durut? Dar unde mai intra mancarea, daca vanatorul i-a pus pietre in burta?

Trec cateva zile pline de fascinantul lup operat si de convalescenta sa incerta. Amina este din ce in ce mai in garda cu aparitia lupului de nicaieri. Ba ca bate la usha si sa nu-i dau drumul, ba ca o sa sara dintr-un canal in timp ce mergem pe strada, ba ca e in parcul cu multi copaci, ascuns sa ne manance.

Ma ingrijorez de o asemenea interiorizare si realizez ca e sensibila la durerea celorlalti, fie buni sau rai, realizez ca o afecteaza mai mult decat e cazul povestea si personajul lup. Incerc sa o asigur ca nu e suferind lupul, ci doar si-a invatat o lectie, a fost pedepsit, iar acum lupul e posibil sa se fi transformat intr-unul bun si sa fi scapat si de pietrele de la rinichi pe care i le-a pus vanatorul chirurg. Asa ca o provoc sa construiasca scenarii despre ce minunatii a facut lupul bun. Nu garantez ca a functionat strategia resuscitarii lupului si ma gandesc sa il invit pe lup acasa ca sa verific reactiile.

Zis si facut. Amina sta la masa. E in etapa de nu vreau sa mananc si ma straduiesc sa nu ma enervez. Deodata bate la usha. Nu asteptam pe nimeni. Gandesc ca o fi postasul sau vreun vecin. Amina izbucneste in plans sa nu deschid ca e lupul.

Ma indrept spre usha, vorbesc cu vecinul de deasupra care imi cere o cheie de beci. Minunat. Vocea ragushita de cei 70 si de ani ma ajuta sa confectionez lupul. Inchid usa, inhat o haina din cuier si mi-o camuflez sub bluza. Intru greoi in camera Aminei tinandu-ma de burta uriasha.

Gata, ii zic, l-am mancat! Nu trebuie sa te mai ingrijorezi.

Amina este inmarmurita. Ar vrea sa il atinga putin pe lupul din pantec, dar nu indrazneste.

Hai, mananca te rog din farfurie! reiau supliciul Aminei ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Nu vreau! imi raspunde ofensata ca ii tulbur intalnirea cu lupul.

Ok, scot lupul din burta sa manance el mancarea, ce zici?!

NUUUUUU, nu scoate lupul! Gata, mananc!

 Hm, a mancat Amina fara nici o obiectie timp in care eu mangaiam tacticos „lupul”. Am stat insarcinata vreo cateva zile, ba la nani, ba la papa, ba la alte mofturi, incat Amina s-a obisnuit cu prezenta personajului amenintator, potolindu-si frica de lupul rau.

Intr-o dupa-amiaza imi cere sa-l scot sa-l vada ca vrea sa-l mangaie si sa doarma cu el. Nu am nici o idee salvatoare, asa ca ii spun ca doarme si e bine sa nu-l trezim. Se supune acestui motiv cu increderea ca il va vedea cand se va trezi. Profit de neatentia Aminei si ma eliberez de hainele mototolite sub bluza.

Vai, a fugit lupul! strig disperata.

Unde? intreaba Amina.

A fugit in padure! A zis ca ii este rushine de ceea ce a facut si nu indrazneste sa dea ochii cu o fetita atat de cuminte si buna ca tine. A zis ca tot te-a vazut zilele astea ce frumos te porti, incat a invatat si el sa fie cuminte si politicos. Si a promis ca va fi de azi inainte bun, foarte bun, ca o sa ajute animalele in padure si nu o sa se mai apropie de oameni decat sa le arate drumul cand se ratacesc.

Accentuez Aminei ce efecte minunate a declansat doar pentru ca ea ales sa fie minunata, ca un principiu major pentru viata ei mai departe, dar si pentru cresterea increderii de sine.

A urmat o perioada intr-adevar minunata in care lupul a devenit cel mai important evaluator al Aminei.

Intr-o seara, am avut un schimb de replici mai aprinse cu Leo de la un motiv ce nu ne privea pe noi doi, ci pe altzii din proximitatea noastra. Deja ridicasem tonul unul la altul, fara nici o rezonanta pe idei, cand se deschide usa camerei.

Amina sta in prag, apriga si nemultumita de noi, gata sa ne sfasie precum lupul Scufita.

Daca va mai aud certandu-va, scot lupul din burta! se rasteste Amina in timp ce coada tigrului de plush ii aluneca pe picioare.